Povestiri ne-medicale
Probabil multi dintre voi aveti treburi “nerezolvate” cu parintii, fratii, surorile sau prieteni cu care demult nu v-ati vizitat din cauza unor divergente avute, iar timpul a asternut peste suprarea voastra pana si uitarea motivului pentru care ati rupt comunicarea.
In meseria mea vad oameni care ajung sa isi doreasca sa poata rezolva o neantelegere cu persoane dragi din viata lor, insa persoana aceea nu mai e aici pe pamant si oricat o strigi, nu te mai aude, oricat ai vrea sa iti ceri iertare nu mai ai cui. Sau poate fi si invers, sa pleci tu si sa nu ii mai dai lui sansa sa se impace cu tine.
Asa ca azi am decis ca 5 ani de tacere intre mine si tatal meu au fost mult prea multi si apasatori. Atat de multi incat am si uitat motivul real al tacerii, insa oricum acesta nu putea sa fie unul obiectiv cu siguranta. Nu exista alt motiv pe lumea asta, decat un orgoliu prostesc care poate sa te opreasca sa vorbesti cu tatal tau, indiferent de context.
( În imaginile de mai jos: eu, tata, soția dânsului, sora mea cu soțul și fiica lor )
E greu sa iti calci pe inima si cu cat trece timpul devine si mai greu, dar si foarte apasator sa stii ca acolo undeva e o persona care a contribuit la existenta ta si tu nu poti face pasul spre impacare.
Va doresc din tot sufletul meu, tuturor celor care va aflati in astfel de situatii sa aveti puterea si intelepciunea sa va iertati orgoliul, sa treceti peste el si sa nu mai lasati timpul sa astearna uitarea. Sa aveti puterea sa va rezolvati divergentele cat inca mai este TIMP.
👉 Pentru mai multe subiecte medicale puteti accea link-ul: Articole

