fbpx

Cand se produce cu adevarat Moartea ?

Simplul gând cu privire la moarte nelinişteşte şi impune frică. Prezenţa acestui gând, contactul cu el în spitale sau pe patul de suferinţă stârneşte groază.
Termenul de suferinta are semnificatie diferita pentru un occidental fata de un oriental.
Cind apare suferinta, o externalizam, cautam un vinovat, o cauza, o proiectam pe cineva sau pe ceva.

Micile si marile suferinte au devenit subiecte care umplu golurile din emisiunile sau publicatiile mass-media, doar pentru a face raiting. Suferința și Moartea au devenit “mărfuri” în comerțul mass-mediei : se vând al naibii de bine tocmai datorită faptului că occidentalii sunt terifiați de acestea și nu le iau ca pe niște evenimente firești din ciclul natural “Naștere – Viață – Moarte”.

In orient, exista principii mult mai practice si mai realiste despre nepermanenta omului, despre fericire, despre suferinta.

Moartea, boala, pierderea unei persoane apropiate, desi provoaca suferinta, sunt preluate ca evenimente firesti, ca facand parte din viata.

De ce am deschis acest subiect cu voi, dragii mei ? Pentru că mă confrunt frecvent în munca mea cu disperarea aparținătorilor care nu pot să îl lase pe cel drag să plece, atunci când acesta a ajuns la capăt de drum.

Din disperarea de a-l mai păstra încă o zi și încă o zi alături, oamenii prelungesc suferința aceea infernală, a celor dragi.

Oare vă sunt cunoscute replici și discuții de genul:
“- Vă rog să veniți să îi mai puneți încă o perfuzie că nu mai înghite nimic!
– Dar știți că aceasta NU îl alimentează, doar hidratează, lucru care îi va mai prelungi suferința?
– 
Știu, dar dacă nu înghite ce să fac?”

“- De ce nu îi dați sedative dacă vedeți că nu doarme și este agitat?
– Păi, dacă îi dăm, devine letargic și nu mai este conștient.
– Și de ce ați vrea să conștientizeze toată această suferință prin care trece spre EXITUS?”

“- De ce nu îi administrați morfina în doza prescrisă de oncolog?
– Pentru că am citit că dă dependență și nici nu cred că are așa dureri cum zice, am observat că mai și exagerează!” ( oare ar trebui neapărat ca omul să plece pe lumea cealaltă fără să devină dependent )

Am citit foarte multe, legat de credințele diverselor popoare, studiind atitudinea lor în fața bolii și morții. Am constatat din tot ce am citit și trăit alături de pacienții mei care trec prin așa ceva că, cu cât survine mai repede ACCEPTAREA, cu atât evoluția spre EXITUS este mai lină și mai puțin traumatizantă fizic și emoțional.

O să mă întrebați cei care sunteți acum în situație, ce anume TREBUIE să faceți ca să îi ușurați suferința ( și sper din suflet ca tot mai mulți să vă puneți această întrebare pentru a ușura TRECEREA celui drag ).

Răspunsul meu la aceasta este : citiți postarea mea “ Ce se poate face, cănd nu se mai poate face nimic?”, scrisă în mod special pentru voi în acest scop, postare care este fixată în partea de sus a grupului Pacienți Cu Nevoi De Îngrijiri La Domiciliu.

Singurul lucru la care m-aș bucura dacă toti s-ar opri puțin și ar medita este ideea: “Când survine de fapt, Moartea?”

Un răspuns bun la această întrebare ar fi : Moartea omului, NU survine atunci când inima lui încetează să mai bată sau când trupul lui devine țărână, Moartea omului, survine atunci când ULTIMUL om de pe PĂMÂNT care l-a cunoscut sau a auzit de el, încetează să-l mai pomenească, nu degeaba la înmormântări se cântă “Veșnica lui Pomenire”.

Meditând la aceasta, putem să încercăm din acest moment să schimbăm ceva. Ce putem schimba?

Moartea NU, cu singuranță, este inevitabilă, dar putem schimba VIAȚA, putem trăi astfel încât, lăsând ceva în urmă să ne pomenească urmașii o perioadă cât mai îndelungată de timp, asta ne asigură viața “VEȘNICĂ”. 

Ce fac eu în acest sens, însușindu-mi toate astea?

Las rânduri ca acestea, scrise pentru voi și pentru toți cei ce vor citi pe viitor, ÎMPĂRTĂȘESC experiența mea cu toți colegii mei asistenți începători sau nu, care doresc să îmbrățișeze această meserie. 

Fiecare din noi poate schimba ceva în locul în care se află, fiecare poate să își aducă aportul prin puținul pe care îl are, nu trebuie mereu să privim în sus și să arătăm cu degetul spre stăpânire, să pierdem timp cu politica cu care mass-media încearcă să ne inoculeze, mai util dacă ne-am apleca puțin și am desăvârși munca umilă pe care o desfășurăm zi de zi.

Astfel putem dobândi NEMURIREA !!!

Bacteria Helicobacter Pylori

Această povestire este o ficțiune, orice asemănare cu persoane sau situații din viața reală este pur întâmplătoare !

Te rugam, sa nu copiezi acest text!