Cristalin ochi 👉 experienta mea la montarea de cristalin?
Experiența mea cu implantul de cristalin multifocal a fost una foarte interesantă care mi-a schimbat COMPLET percepția despre adaptarea creierului la toate schimbările la care îl supunem de-a lungul vieții noastre.
Tocmai pentru că, fiind asistent medical și știu cât de mulți pacienți ar avea nevoie de o astfel de intervenție, dar din teamă de multe ori amână să o facă, așa cum mi s-a întâmplat și mie, m-am hotărât azi să împărtășesc cu voi toată această experiență de la luarea deciziei, cum decurge evaluarea în vederea intervenției, cum a comunicat medicul cu mine, ce analize sunt necesare, cum m-am pregătit pentru intervenție, cum a decurs pas cu pas, ce am simțit, dacă a durut și la ce intensitate a fost durerea, cât timp a durat operația, până la toată perioada de neuroadaptare prin care trecem în final.
În primul rând ceea ce vreau să subliniez este faptul că pentru mine alegerea medicului a fost una foarte IMPORTANTĂ.
De ce l-am ales pe MINUNATUL domn doctor Sebastian Tomi? Pentru că așa cum bine ma cunoașteți cei care mă urmăriți, pentru mine COMUNICAREA în actul medical are o însemnătate majoră, iar pe domnul doctor scrie cu majuscule atunci când intri la dânsul în cabinet și te întâmpină cu acel zâmbet larg plin de încredere, scrie PASIUNE, COMUNICARE și INTERES major pentru confortul fizic și psihic al pacientului.
Îl cunosc pe dl doctor de prin 2017, când pe atunci dânsul era pacientul meu, îi recoltam sânge lui și familiei, iar ulterior văzându-i pasiunea pentru meserie l-am ales medicul meu oftalmolog la care am mers atat eu cât și familia mea cu încredere și bucurie de fiecare dată.

Dânsul l-a operat și pe cuscrul meu Ion Marin și la cei 60+ i-a redat vederea din tinerețe, deși avea o cataractă destul de avansată. Tot dânsul se ocupă de “pretențiosul” meu ginere Ion Marin care dacă el oferă înalt profesionalism în meseria lui de videograf, așteaptă și el de ceilalți profesioniști același lucru, așa că dacă pe ginerele meu dl doctor l-a impresionat prin profesionalismul său, nu e puțin lucru.
Desigur că am avut și nenumaratele feeback-uri primite și de la pacienții mei care au fost operați și îngrijiți de dânsul, așa că ceea ce vreau să subliniez cu acest mesaj este că dacă vă aflați la nevoie dl doctor este cel care poate fi lumina ochilor voștri și balsamul sufletului vostru.
După ce am decis că EL este omul cu care voi face acest important pas de a-mi reduce dioptriile prin implantul de cristalin, am mers în primul rând la un consult la cabintul dânsului. Asta se întâmpla pentru prima dată în octombrie 2019 și vă spun toată povestea ca să înțelegeți cât de greu se poate lua o decizie coroborată cu multiplii factori implicați în luarea ei și să VĂ ÎNCURAJEZ să faceți acest pas pe care dacă eu cu toate piedicile apărute l-am făcut într-un târziu, cu siguranță și voi puteți.
La primul consult domnul doctor face o evaluare a ochilor în ceea ce privește starea de sănătate a lor și valoarea dioptriilor cu o sumedenie de măsurători specifice. Trebuie să analizeze ce factori de risc sunt implicați: dacă pacientul este diabetic, dacă este cu glaucom, dacă este cu cataractă, retinopatie etc. După ce corelează toate aceste informații despre bolile asociate cu măsurătorile făcute, veți purta o discuție despre ALEGERI, riscurile care le implica pentru fiecare dintre voi această intervenție și care trebuie să fie așteptările voastre de la această intervenție.
Domnul doctor este unul dintre acei oameni ONEȘTI care vă spune cinstit ce așteptări trebuie să aveți. Nu este acel chirug care cum se spune la noi „își bagă IMEDIAT brișca pentru că de unde curge sânge curg și bani”. Ei bine, domnul doctor este UNIC cred eu, vă vorbește despre posibilități și alternative pentru ca voi să luați decizia CORECTĂ pentru voi înșivă.
… continuarea după ANUNȚUL de mai jos 👇👇👇
Și-acum să revin la experiența mea: eu sunt pacientă cu TROMBOFILIE, tratată cu anticoagulante orale ( gen warfarină ) de la 26 ani. Alte boli asociate care să prezinte risc la o astfel de intervenție nu am: nu am diabet, nici hipertensiune, nici alte boli ale ochiului, doar dioptrii de 4 la distanță și de 5,5 la aproape. Toate măsurătorile au ieșit perfecte și se putea face intervenția, astfel că am ajuns la discuția despre alegeri. Domnul doctor mi-a explicat că există implanturi de cristalin de la 1150 lei ( monofocal ) până la 6800 ( cel multifocal ). Mi-a explicat că diferența o face tipul de vedere pe care o asigură fiecare și desigur în funcție de performața cristalinului, neuroadaptarea poate fi mai ușoară cu cât cristalinul oferă performanță mai ridicată.
De asemenea, am purtat discuția cu privire la ce riscuri implică și anume: infecție în cazul în care nu voi respecta normele de igienă post-operator, riscul deplasării implantului în caz că voi face efort, mișcări bruște ale capului, dormit pe partea cu implantul, lovituri sau alte presiuni. O altă problemă pe care mi-a menționat-o domnul doctor a fost că s-ar putea să întâmpin dificultăți la condusul noaptea. În acel moment am zâmbit și i-am spus mai în glumă mai în serios că eu dorm noaptea, nu conduc, însă după implantarea primului cristalin am înțeles ce a vrut să spună și voi descrie efectul apărut la momentul apariției pe baza firului epic al povestirii.
A urmat apoi explicația pe un model anatomic despre ce presupune această intervenție, ce o să mi se facă în fiecare moment, cine va fi lângă mine, ce va trebui să fac eu, cum să mă comport ca să îl ajut să iasă totul bine și cum va decurge pas cu pas intervenția, despre toate astea vă voi vorbi detaliat pe parcursul povestirii în ordinea în care le-am experimentat.

De asemenea, mi-a dat o listă cu investigațiile preoperatorii pe care trebuia să le fac și am stabilit data primei intervenții, cu mențiunea că trebuia să sun în prealabil să confirm că toate au ieșit în parametri și am primit de la medicul internist sau cardiolog „apt pentru intervenție”. Investigațiile cuprind următoarele: EKG ( electrocardiogramă ) + consult de interne / cardiologie, analize de sânge: HLG ( hemoleucograma ), Glicemie, VSH ( viteza de sedimentare a hematiilor ) și Timp Quik + INR. Analizele acestea de sânge vor depista dacă nu există în acel moment vreun posibil sindrom inflamator în corp, o infecție, o valoare glicemică prea mare sau un factor de coagulare care să predispună la un risc hemoragic intraoperator.
Întâi de toate mi-am făcut analizele de sânge cu care ulterior trebuia să mă planific la internist, însă fiind pe anticoagulante orale, după prima zi de întrerupere de anticoagulante aveam o valoarea a INR de 4,26 cu mult, mult prea mare pentru a reuși să o reduc până la data intervenției la valoarea de sub 1,5 cât era necesar, astfel că am sunat și anulat programarea pentru intervenție, menționând că voi reveni după ce voi stabiliza INR-ul.
Desigur, între timp mi-am făcut o nouă pereche de ochelari, apoi a intervenit pandemia, apoi abia am reușit să ieșim din pandemie și să ne revenim emoțional și financiar, iar timpul trece și m-am trezit în 2022 fără să mai fi făcut intervenția căutându-mi scuze să NU o fac, cred și din TEAMA unui risc hemoragic sau a unei infecții, eu lucrând cu pacienți cu plăgi suprainfectate mă gândeam la riscurile pe care le-ar putea presupune. Când este vorba de vedere cred că avem cu toții aceeași teamă, motiv pentru care e foarte grea luarea acestei decizii.
Am văzut apoi că undeva la Sibiu se fac ceva intervenții cu laser pentru diminuare de dioptrii pe un aparat nou, intervenție pe care și doctorul Tomi Sebastian o face, însă doar la pacienți tineri sub 30 – 40 de ani. Reclama acestei intervenții spunea că intervenția se pretează pentru pacienți de orice vârstă cu condiția ca dioptriile să nu depășească 3,5-4. Mai mult, citind despre această intervenție cu laser am înțeles că se face la ambii ochi deodata, în aceeași sesiune și că la un ochi se va asigura vederea la distanță și intermediar, iar la celălalt vederea de aproape și intermediar, însă în binocular se va vedea CORECT. Prețul era cu 30% mai mare decât implanturile de cristalin multifocal. Adică dacă pe două cristaline multifocale dai 13.600, acea intervenție costa 18.000, însă nu eram eu prea în regulă cu faptul că se face la ambii ochi deodată, nici cu faptul că vederea la un ochi era la distanță și la celălalt de aproape, dar cel mai mult NU cunoșteam medicul și știind că acea intervenție e un pionierat în România, îmi era cumva teamă.
Am ajuns în vara anului 2022 când trebuia să îm fac din nou alți ochelari de distanță, ginerele meu insista una-ntr-una să merg odată la dr. Sebastian Tomi să fac intervenția că va fi bine. Nu era dată să ne întâlnim și să nu mă dojenească pentru amânarea deciziei. La sfârșitul lui mai îmi fac niște ochelari de distanță care au costat 2450 lei și care au fost un FIASCO total, firma la care i-am făcut se pare că avea angajați care nu prea își cunoșteau meseria. Am făcut solicitare de returnare a banilor pentru că erau neutilizabili efectiv și atunci m-am gândit că așa nu se mai poate. La câți bani am dat anual pe ochelari deja mă operam de 5 ori.
Când la mijlocul lui august într-o zi de duminică, m-am așezat pe ochelarii de distanță vechi ( unicii de altfel ) și i-am rupt am zis STOP JOC nu mai îmi fac nici o pereche. Mi i-am bandajat cu leucoplast și drept pedeapsă am umblat așa cu ei, am refuzat să mai îmi fac alții până ajung la dr. Sebastian Tomi. În aceeași săptămână marți, m-a primit la un consult și am zis: „domnul doctor acuma-i momentul, nu mai amân nici o secundă”. Dânsul a repetat măsurătorile și am convenit că vineri mă prezint la intervenție cu analizele și cu “apt de intervenție”.
… continuarea după ANUNȚUL de mai jos 👇👇👇
Am întrerupt anticoagulantele din nou marți, iar miercuri la prima recoltare pe care mi-am făcut-o SURPRIZĂ din nou: 3,88. Mi-am zis în sinea mea că cineva acolo sus se amuză teribil și vrea să îmi testeze determinarea. Clar nu aveam ce să caut la internist cu acea valoare că nu voi primi avizul de intervenție, însă eram ferm hotărâtă să nu mai renunț.
Fiind asistent medical cu o experiență de 15 ani la pacienții cronici care majoritatea sunt tratati cu anticoagulante și având și experiența proprie asupra tratamentelor cu aceste medicamente am decis pentru mine să încerc să-mi scad acest factor INR, administrându-mi un antihemoragic pe bază de vitamina K. Nu vă sfătuiesc să faceți așa ceva acasă, dacă e nevoie STRICT sub suupraveghere meidicală, de-aceea nici nu vă dau denumirea medicamentului folosit de mine.
Prin urmare în ziua de miercuri îmi cumpăr 5 fiole injectabile de antihemoragic, am citit încă o dată pentru a „n”-a oară RCP-ul prospectului ( prospectul pentru cadrele medicale și NU cel pentru utilizator ) și am văzut că doza maximală pe care o indica producătorul era de maxim 3×3 fiole/24 de ore adica până la 9 fiole. Așa că am luat prima fiolă pe care am băut-o și am așteptat să observ posibile reacții alergice dacă ar fi apărut, deși nu mă știu cu alergii severe în atecedente. După o oră pentru că totul a fost ok, mi-am administrat intravenos două fiole, iar seara încă două fiole tot intravenos. A doua zi dimineață mi-am recoltat din nou sânge și SATISFACȚIE MAXIMĂ scăzusem INR la 1,56. Toate celelalte analize erau perfect normale așa că m-am programat la medicul internist, am făcut EKG, el a văzut valorile, m-a dojenit puțin că m-am riscat cu această administrare, însă fiind valorile în parametri nu are ce să mai zică decât ca sunt aptă de intervenție.
Am sunat miercuri spre seară să confirm intervenția pentru joi dimineață și am început să mă pregătesc sufletește. Recunosc că acum au început emoțiile. Teama mea acum NU mai era de vreun posibil eșec din partea domnului doctor sau din cauza riscului hemoragic care nu mai exista, ci din cauza atacurilor mele de panică pe care le mai încercam din când în când după eutanasirea cățelușului meu, eveniment foarte trist pentru mine, peste care am trecut cu foarte mare greutate în ultimele luni.
Joi dimeneața începând cu ora 7 am început să îmi pun picături indicate de domnul doctor, din 15 în 15 minute pentru dilatarea pupilei la ochiul stâng, ochi pe care am decis împreună cu dl dânsul că îl voi opera primul, fiind și cel mai afectat. Nu știu dacă domnul doctor procedează așa cu toți pacienții sau doar cu mine știind că mă descurc, fiind asistent medical, însă eu am ajuns acolo la ora 8:30 după 6 aplicări de picături, cu pupila parțial dilatată.
… continuarea după ANUNȚUL de mai jos 👇👇👇
Fetele de la recepție m-au preluat, m-au înregistrat, am semnat un acord informat, consimțământul că am luat la cunoștință despre toate riscurile pe care le presupune această intervenție apoi am intrat într-o sală de pre-operator unde mai erau și alți pacienți cărora li se puneau picături de dilatare. Mi s-au luat lucrurile personale, au fost puse într-un dulăpior pe care asistenta care m-a preluat, l-a închis cu grijă. Mi s-a pus o bonetă de unică folosință care a acoperit complet părul. Am încălțat niște botoșei de unică folosință și un halat de unică folosință. Apoi asistenta s-a dezinfectat pe mâini și mi-a mai pus picături până la dilatarea completă după care a aplicat niște picături anestezice și la final un unguent anestezic. După aplicarea acestuia, ochiul meu a fost ca să zic așa BETON, îl simțeam greu, imobil.
Ce am apreciat foarte mult aici au fost normele de igienă și respectarea condițiilor de asepsie de către întreaga echipă din pre și intra-operator. Nu au făcut rabad de la nimic. Asistenta se dezinfecta după aplicarea picăturilor la fiecare pacient. Am stat și m-am gândit atunci câte resurse se pot consuma pentru o astfel de intervenție, iar nouă poate ni se pare scumpă la veniturile noastre din România, însă dacă stai să calculezi de la botoșeii de unică folosință, halate, materiale pentru intervenție toate de unică folosință, până la anii de studii și experiență ai medicului ca să știe să facă așa ceva microscopic și să te simți tu în siguranță, totul este INESTIMABIL. Însă acești oameni, atât domnul doctor cât și întreaga echipă de acolo o fac din DRAGOSTE pentru oameni și din PASIUNEA pentru meseria aleasă, nu pentru că ar fi plătit efectiv efortul, priceperea și implicarea lor.
Când a fost momentul am fost condusă în sală unde domnul doctor era deja pregătit împreună cu echipa sa formată din două persoane care îl asistau. M-au invitat să mă așez pe masă unde m-au poziționat în așa fel încât capul să ajungă în poziția optimă pentru intervenție. Nu ești „legat” sau „imobilizat” așa cum mulți m-au întrebat dacă s-a întâmplat. Dacă ești compliant nu e nevoie nici de anestezie generală pentru că totul decurge SIMPLU și FĂRĂ DURERE !
… continuarea după ANUNȚUL de mai jos 👇👇👇
HAI să găsim soluții ÎMPREUNĂ !!!
👉 Putem găsi ÎMPREUNĂ soluții și te ajut să înveți din experiența mea cum să te îngrijești ACASĂ sau cum să îți îngrijești pacientul drag ajuns ACASĂ, planificând o întâlnire ONLINE de consiliere personalizată pe cazul cu care te confrunți, accesând link-ul prin imaginea de mai jos 👇👇👇
După ce am fost poziționată corect, domnul doctor a aseptizat toată pielea larg în jurul ochiului, iar apoi m-a pus să privesc în sus pentru a-mi aplica câmpul steril de lângă zona congunctivală. După aplicarea câmpului pe care l-a derulat în așa fel încât mi-a acoperit întreaga față, a secționat cu o tăietură, doar zona ochiului. A aprins apoi o lumină puternică și mi-a spus că toată treaba mea pe parcursul celor 15 minute este sa privesc acea lumină și să nu îmi fac nici o grijă. De asemenea, mi-a spus că dacă simt că îmi vine să tușesc sau orice altă senzație care presupune mișcarea bruscă a capului, să îi spun înainte pentru a scoate instrumentele din ochiul meu. Parcă priveam în soare și de jur împrejur mi se părea că observ cerul albastru, asta poate și din cauză că am eu o imaginație prea bogată.
După ce a fixat bine câmpul steril în jurul ochiului, a folosit un depărtător de pleoape, un blefarostat cu care a fixat ochiul în poziția deschis. Apoi mi-a explicat că voi simți un lichid care va curge ușor, continuu și care are rolul de a menține ochiul umed. A făcut apoi două mici incizii în cornee prin care a introdus instrumentele specifice pentru a aspira cristalinul și a curăța bine locul unde urma să fie implantat noul cristalin. În momentul în care a pornit aspiratorul mi-a explicat că voi simți o mică presiune, dar nu e nimic dureros. Așa a și fost, am simțit o mică presiune în orbită, dar nu era nimic extrem de deranjant. Pe tot parcursul intervenției care nu a durat mai mult de 15 minute cu totul, domnul doctor mă întreba mereu dacă e ok, dacă am ceva să îi spun pot să îi spun, doar să nu mișc și capul.
După ce a terminat cu aspirarea zonei de implant, asistenta care îl asista la intervenție i-a pregătit cristalinul, iar dânsul l-a injectat prin inserarea unui trocar prin orificiul făcut în cornee și injectarea lui în zona de implant. A scos apoi trocarul și a introdus alte doua instrumente prin aceleași orificii și a poziționat cristalinul care trebuie să fie aliniat pe linia mediană a ochiului. Cristalinul are două mici cârlige pe linia mediană care trebuie fixate bine și pe care se va forma în primele 72 de ore fibrina necesară care va ține fixat cristalinul. De-aceea este esențială conduita uterioară impusă de medic despre care voi vorbi imediat.

După ce a fixat perfect cristalinul a injectat o bulă de aer peste acesta despre care m-a avertizat că o voi vedea în următoarele 72 de ore, dar să fiu liniștită că se va retrage, însă ea este foarte importantă acolo pentru menținerea cristalinului în acea poziție până la formarea primelor fibre de fibrină care vor asigura cristalinul și vor scadea încet riscul deplasării acestuia din poziția în care a fost fixat.

După ce totul a fost finalizat, și-a retras intrumentele din ochiul meu, a îndepărtat câmpul steril, a mai pus niște picături în ochi, iar la final, asistenta a sigilat complet zona cu un ocluzor lipit foarte bine de jur împrejur și care nu aveam voie să îl îndepărtez până a doua zi când trebuia să vin la dânsul să îl ia jos și să verifice tensiunea intraoculară, poziționarea implantului și desigur ce am realizat cu acest implant.

După ce am ieșit din blocul operator, în sala de preoperator am mai stat câteva minute, apoi asistenta mi-a adus lucrurile, mi-a adus un dosar cu actele, în care se aflau foaia de externare, rețeta de picături cu modul și perioada de aplicare plus cardul de identificare al implantului cu codul său de bare și toate caracteristicile pe care acesta le are. Mi s-a explicat că: Nu am voie să fac mișcări bruște ale capului, sa nu fac aplecări, să nu dorm pe partea ceea. Mi s-au dat două comprimate care reduc edemul intraocular unul care se ia imediat, iar următorul după 6 ore. De asemenea, tot ei mi-au dat un blister de antiinflamatoare pe care să le iau la nevoie dacă voi avea dureri, precum și primul flacon de picături, restul urmând să mi le cumpăr ulterior după finalizarea acestuia.
Mi s-au îndepărtat: halatul de unică folosință, boneta și botoșeii, iar apoi am fost condusă la recepție, deși puteam să o găsesc și singură pentru că nu întâmpinam dificultâți la mers. Pâna la îndepărtarea ocluzorului am mai folosit încă ochelarii mei bandajați de distanță. Ajungând la recepție, mi-am făcut programarea pentru următoarea intervenție la 3 zile distanță, adică luni dimineața, am achitat cei 6800 lei implantul pentru primul ochi și am plecat acasă.
… continuarea după ANUNȚUL de mai jos 👇👇👇
Am fost foarte plăcut surprinsă că după câteva ore, domnul doctor a sunat să vadă cum mă simt. Eram foarte bine și după trecerea efectului anesteziei. Nu am avut nici un fel de durere, nefiind nevoie să iau nici un calmant.
A doua zi dimineața am mers la cabinet, cu emoții recunosc, însă când mi-a îndepărtat ocluzorul și am privit panoul oftalmologic nu imi venea să cred. Totul era incredibiul de luminos și colorat. Vedeam la distanța aceea să citesc și literele cele mai mici de pe panou în contextul în care înainte nu eram capabilă fără ochelari să văd decât primele 3-4 rânduri de sus, cele mai mari. Îmi venea să îl pup de fericire pe domnul doctor, am explodat într-un „Vă iubesc”, dar desigur că dânsul a înțeles că îi iubesc PASIUNEA și IMPLICAREA. După ce mi-a îndepărtat ocluzorul, a trebuit să încep să pun de 5 ori pe zi Betabioptal picături pentru efectul antimicrobian și antiinflamator dat de cloranfenicolul și betametazona din compoziție, iar între aceste aplicări dacă simțeam că mi se usucă ochiul puteam aplica lacrimi artificiale, dânsul mi-a recomandat Hylo Comod, niște picături extrem de bune care au un buton aplicator și care după desigilare sunt valabile 6 luni, comparativ cu altele care au valabilitate de doar 28 de zile de la desigilare.
Mi-am cumpărat de asemenea niște ochelari de soare pentru a-mi proteja ochiul de lumină și am plecat acasă cu un taxi, nemaifiind nevoie să fiu însoțită de nimeni pentru că de-acum putream vedea fără ochelari. Mergând pe taxi mă tot uitam la panourile de pe marginea drumului, la panourile firmelor, la numerele de mașini și citeam tot cu atâta bucurie că văd fără ochelari. Desigur că încă, în binocular vedem mai greu, aveam sensația unei greutăți pe ochiul drept, însă așa cum s-a dovedit în următoarele 3 zile, creierul nostru are o putere de adaptare incredibilă. Până la finalul celor 3 zile ochiul stâng a preluat toate sarcinile și celui drept. Vedeam sa scriu pe telefon fără nici o problemă, vedeam la calculator, la TV, era FANTASTIC.

Când a venit prima seară după îndepărtarea ocluzorului și s-a făcut noapte în cameră, iar TV-ul era pornit, am înțeles în sfârșit ce a vrut să spună domnul doctor cu „veți întâmpina dificultăți pe timp de noapte”. Vedeam foarte ciudat. Adică îmi apăreau raze în jurul punctelor luminoase. Inițial m-am panicat, dar apoi la postarea mea de pe facebook în care spuneam despre implantul meu de cristalin multifocal, am primit un comentariu de la un coleg care spunea următoarele: „Meda Talos ați făcut o alegere foarte bună, la un ochi sănătos care nu suferă de glaucom sau de degenerescență maculară, era și păcat să nu alegeți un cristalin cu funcționalitate ridicată, IQ-ul dvs vă va ajuta la acomodațiune și în a face abstracție de fenomenul de glorie pe care o sa-l observați în jurul surselor de lumină”. Astfel am aflat cum se numește acest fenomen: efect de glorie sau de halou, nu mai auzisem până atunci despre el. Am început să citesc puțin despre acest fenomen și am realizat că în timp creierul se va adapta și va abstractiza, selectând doar informația necesară pentru o vedere optimă, însă totul ține de tine ca individ dacă ai răbdarea necesară și capacitatea de a accepta schimbările apărute.



Oricum, dacă stai și pui în balanță plusurile și minusurile, faptul că vedeam la aproape și distanță fără ochelari, chiar dacă momentam vedeam ALTFEL decât știam eu că înseamnă să vezi, era un mare PLUS. Dacă mai pui și faptul că firmele producătoare de televezioare au scos televizoare ambilight pentru a creea acest efect, mai că îmi vine să îi spun domnului doctor că trebuie să îl plătesc extra pentru acest efect de glorie. Este foarte important cum te setezi mental să accepți schimbările: ca pe o fatalitate sau ca pe o oportunitate care deschide noi orizonturi.

Așa că la a doua intervenție, luni, am venit atât de relaxată ca și cum aș fi mers la o cafea la Marty. Totul a decurs în același mod, cu aceeași echipă de excepție: de la asistentele de la recepție, cele din blocul operator până la domnul doctor care era în aceeași formă de disponibilitate, și la fel de comunicativ. Pot spune ca datorită lui am avut ÎNCREDEREA necesară să fac acest pas și cred că tot datorită acestei încrederi pe care o insuflă dânsul prin toată atitudinea lui, am uitat complet și de atacurile de panică, deși nu e deloc liniștitor când știi că ți se ia „lumina” pentru 24 de ore la un ochi și aștepți febril să vezi dacă aceasta mai revine.
După cea de-a doua intervenție care s-a desfășurat în același mod, fără durere, fără stres, urmând același protocol, am ieșit am achitat al doilea cristalin pentru care am primit celalalt dosar care implica cardul de identificare al acestuia și indicația de a veni marți, în următoarea zi la îndepărtarea ocluzorului.

Acum, singurul meu stres era sa nu adorm noaptea și să mă întorc accidental pe vreun ochi. Știți și voi că atunci când ești treaz poți controla lucrurile, însă când treci în lumea lui moș Ene e mult mai greu și nu știi exact ce se întâmplă. Așa că a doua zi am veni cu stresul să nu se fi mișcat accidental cristalinul, însă după îndepărtarea ocluzorului totul a fost PERFECT. Nu îmi venea să cred. S-a făcut COMPLET lumină și culoare în viața mea. Acum mi-a spus domnul doctor că urmează o nouă perioadă de neuroadaptare care va dura în medie 4-5 săptămâni și că va trebui să am răbdare. Eram atât de fericită că totul e ok, încât răbdarea era ultimul lucru de care mai îmi faceam proble,me. L-am îmbrățișat cu mare DRAG pe domnul doctor și am venit acasă cu un taxi, însă era atât de perfect totul că realizam că aș putea conduce chiar eu în acel moment fără nici un stres.
… continuarea după ANUNȚUL de mai jos 👇👇👇
Și-acum să înțelegeți ce înseamnă perioadă de neuroadaptare vreau să vă redau câteva din trairile mele ulterioare acestei intervenții.
- Întâi a fost super încântarea că văd PERFECT, chiar și în acest mod ciudat greu de definit.
- Apoi am realizat că la soarele puternic văd niște dungulițe laterale ca și cum ar fi marginile rotunde ale unui disc, deducând că ar fi posibil să fie marginile cristalinului, asta dacă nu imaginația mea bogată le brodează.
- De asemenea, în primele 72 de ore atât la un ochi cât și la celălalt, vedeam bula de aer jucând pe ochi, mai vizibilă în lumină, dar clar simțeam și vedeam că este ceva acolo. După cum vedeți și în imagine este vizibilă și cu ochiul liber. Acestea au dispărut complet la 72 de ore, iar în acest moment în care vă scriu și vorbesc ele sunt de domeniul trecutului

- Apoi am realizat că după ce stau cu ochii mai mult timp pe monitorul laptopului, mutarea privirii la distanță presupune un timp de adaptare. Astfel am realizat ca problema este de la captarea lumii albe de la laptop care evidențiază atât de clar literele negre de pe monitor, însă când privirea se ridică în mediul ambiental unde lumina e cea naturală, deja e nevoie de ceva timp pentru adaptare pentru că văd oarecum neclar sau mai bine zis strălucitor, exact ca și atunci când te uiți la soare și apoi întorci privirea, realizezi că nu mai vezi bine, dar este doar legat de lumină pentru că dacă vreau să citesc la distanță văd bine litererele, deci nu are nici o legătură cu focalizarea
- De asemenea, am observat ca seara, după ce mi s-a îndepărtat și cel de-al doilea ocluzor, chiar dacă efectul de glorie este vizibil, fiind în binocular nu mai este atât de supărător ca și în mono-ocular, iar dupa 2-3 minute de stat cu ochii la TV nu mai sesizez irizațiile, deoarece creierul meu este ocupat cu acțiunea filmului și face abstracție de ele.
- Este foarte interesant faptul că dacă mă gândesc la CUM văd constat că sunt o grămadă de lucrui pe care nu le vedeam așa și mă ia panica: „dacă mi s-a mișcat cristalinul”, „dacă din greșeală azi noapte m-am întors cu fața-n jos”, dar apoi mă calmez, îmi iau ceva de citit de aproape, apoi de departe, observ că citesc fără probleme și mintea rațională îmi spune: „termină cu panica, știi bine că ești în perioadă de neuroadaptare așa că ai răbdare”
… continuarea după ANUNȚUL de mai jos 👇👇👇
- M-am trezit a doua zi dimineața după îndepărtarea celui de-al doilea ocluzor și primul lucru a fost ca mintea rațională să dovedească abilitatea cristalinului, însă când am privit la distanță apoi iar de-aproape vedeam ciudat, asta în lumina naturală și am făcut iarăși un nou atac de panică pe care cu greu l-am gestionat: tahicardie, transpirații reci, senzația de lipsă de aer. I-am dat apoi creierului ocupație și culmea BRUSC a trecut tot: atât atacul de panică cât și suspiciunea că ochii nu fac ce trebuie
- Am realizat în această perioadă că trebuie să îi dau TIMP creierului să înțeleagă noua moalitate de a creea imaginea și să învețe să facă focusul de la distanță – intermediar – aproape instant pentru că momentan el are nevoie de câteva secunde. E ca și cum ai avea un aparat foto și vrei să faci focusul manual durează până reglezi focalizarea. Asta înseamnă neuroadaptarea: a-i da TIMP creierului să treacă prin toate fazele de învățare pentru a reuși să facă totul instant și natural
- Un lucru iarași foarte important: nu căuta defecte în privirea ta. Adica nu sta minute în șir să faci analize a ceea ce percepe ochiul pentru că vei observa acele miodezopatii, acele musculițe zburătoare pe care le descriu uneori pacienții, pe care totți le avem cu sau fără implant de cristalin, dar cu care în mod natural suntem obișnuiți și traim foarte bine cu ele


- De reținut că picăturile cu antibiotic ( cloranfenicol ) și corticosteroid ( betametazona ) plus cele de lubrifiere, este foarte important a se aplica zilnic în mod correct. Pe scrisoarea de ieșire domnul doctor a menționat că se pun de 5×1-2 picături/zi, însă eu în primele zile am pus doar pe perioada zilei, dar ulterior am constatat un fenomen: dimineața la trezire aveam senzația de discomfort, vedere în ceață, senzația de geană în ochi, iar după ce aplicam primele 2 sesiuni de Betabioptal și între acestea lubrifierea cu Hylo Comod, în jurul prânzului senzația dispărea și vederea nu mai era în ceață. Asta s-a întâmplat câteva zile consecutiv până mi-am spus că probabil faptul că rămâne ochiul neprotejat 10 ore peste noapte, este posibil să creeze problema aceasta. Așa că am citit încă o data RCP-ul prospectului de la Betabioptal și am observant că se poate aplica de maxim 6 ori pe 24 de ore, astfel că am împărțit 24 de ore la 6 și am constatat că pot aplica din 4 în 4 ore câte 1 picătură în fiecare ochi și am încept să pun alarma să sune la orele 8-12-16-20-00-04. După ce am început aplicările din 4 în 4 ore și între acestea lubrifierea ochilor nu s-a mai întâmplat fenomenul de a mă trezi dimineața cu discomfort. Lubrifierea era necesară doar peste zi, pentru că noaptea stand cu ochii închiși nu se produce uscarea corneei, însă ziua aplicam Hylo Comod ori de câte ori simțeam că se usucă.
- De asemnea, un lucru important la care trebuie avut grijă este ca la spălat părul, să nu intre apă în ochi și să nu ținem capul aplecat, de-aceea atunci când se face duș, se ține capul pe spate, iar presiunea apei să fie una scăzută pentru a putea fi controlat jetul să alunce doar în direcția dorită pentru a proteja ochii
… continuarea după ANUNȚUL de mai jos 👇👇👇
De-aceea vă sfătuiesc pe cei care veți alege să treceți prin această intervenție în primul rând găsiți-vă medicul cu care să comunicați. Faceți alegerea corectă pentru voi în funcție de bolile asociate pe care le aveți. Ascultați toate indicațiile ulterioare date de medic și respectați-le cu sfințenie, nu vă găsiți scuze că aveți de lucru și nu aveți timp de igiena ochiului. Și nu în ultimul rând dați-vă TIMP pentru neuroadaptare și nu vă panicați. Așa cum spunea Charles Darwin “Nu cei mai puternici sau cei mai inteligenţi supravieţuiesc, ci cei care se adaptează cel mai uşor”
👉 Pentru mai multe subiecte medicale puteti accea link-ul: Articole