fbpx

Despre

Mine

… Totul a început cu o revelație plecată de la replica lui Mark Twain : “Omul are doar două zile importante în viața lui: ziua în care s-a născut și cea în care află DE CE?”…..

Mă număr printre puținii norocoși care au trăit-o și pe cea de-a doua. La vârsta de 38 ani s-a produs TREZIREA.

1. Întâi a fost NEVOIA imperioasă de a face ceva umanitar, de-a oferi suport celor în nevoie. Și care meserie este mai NOBILĂ și te pune mai mult în contact cu OMUL, decât asistența medicală?

2. Apoi, după absolvirea Școlii Postliceale Sanitare “Ocrotirea” ca șef de promoție am început să profesez cu drepturi de liberă practică la Policlinica Grigorescu din Cluj-Napoca, unde de la finele anului I, Directorul Executiv al acestei instituții D-na Inginer Lădaru Lucia precum și soțul dânsei, renumitul medic pediatru Lădaru Vasile, mi-au dat șansa pe post de infirmieră timp de doi ani, să învăț toate secretele meseriei, începând din cabinetul de medicina familiei al doctorului Puia Sorin, laboratorul de biochimie, microbiologie, cabinetele de dermatologie, ginecologie etc până la munca de recepție, recoltare preluare și pregătire probe. A fost pentru mine rampa de lansare în această meserie MINUNATĂ, oportunitate pentru care le rămân veșnic îndatorată, fapt pentru care încă după atâția ani, am rămas angajata dânșilor, fiind cel mai vechi asistent din instituție. Cred că principala trăsătură de caracter al unui asistent este integritatea morală, totul pleacă de aici.

3. După ce am început activitatea la Policlinică, unde eram angajată atât cu contract de muncă, dar executam și ca PFA diverse colaborări cu dânșii, am început treptat, treptat și munca de teren printr-o colaborare cu asociația de îngrijiri la domiciliu A.I.A.D.E, care mi-a adus satisfacții enorme. Munca de teren te învață să fii mult mai uman. Aici ai timp să REZONEZI cu nevoile omului. Nu te afli contra cronometru cum se întâmplă de cele mai multe ori în cadrul unui cabinet unde afară sunt “ciorchine” de pacienți nerăbdători. Munca de teren te învață să fii precaut: VIAȚA omului depinde de multe ori de tine. Acasă la pacient ești doar TU și EL, nu ai un medic în spate care să răspundă pentru TOT. Trebuie să îți ASUMI fiecare acțiune cu mare RESPONSABILITATE. Pentru o astfel de muncă TREBUIE să fii extrem de bine pregătit. TREBUIE să ai o bună comunicare și putere de interrelaționare de excepție pentru că ai de stabilit trei tipuri de interrelaționări: cu PACIENTUL, cu APARȚINĂTORII și cu restul ECHIPEI MEDICALE ce contribuie la restabilirea stării de sănătate a pacientului. Și cum se știe că în zilele noastre relațiile interumane sunt extrem de dificile, avem mare nevoie de DIPLOMAȚIE.

4. Au trecut anii, am acumulat experiență multă, cu ajutorul și suportul celorlalți medici de diverse specialități din Policlinică, care mi-au stat la dispoziție cu răspunsuri ori de câte ori mă confruntam cu situații limită. Colege asistente vechi, plecau, altele noi veneau, dar eu am rămas și mi-am adus aportul la climatul cald care s-a instaurat pe nesimțite, la pregătirea noilor asistente, cărora le stăteam la dispoziție cu toată priceperea și experiența mea acumulată de acum, după atâția ani.

5. Acum, s-a întâmplat din nou acel ceva REVELATOR: am realizat că pot și am capacitatea de a DĂRUI tot ceea ce știu, mult mai multor colegi sau viitori colegi, prin intermediul acestui miracol numit INTERNET. În ultimii ani în care am tot oferit, am studiat puțin și capacitatea de percepție a tinerilor. Am realizat că sistemul nostru de învățământ este ușor perimat. Tinerii, datorită acestei tehnologizări în masă, NU mai au capacitatea de concentrare atât de mare pe studiu aprofundat, motiv pentru care informația, fie ajunge la ei trunchiat, fie DELOC. Li se pare extrem de obositor să citească zeci de pagini de informație “sterilă” a cărui aplicabilitate imediată, nu o văd. E bine? E rău? Este o stare de fapt și nu ajută la nimic să ne scandalizăm cu replica tipică : “Tinerii din Ziua de Azi!” Astfel, am înțeles că noi ca societate avem două șanse: fie ne lamentăm și vom ajunge la bătrânețe să ne trateze tineri superficiali care nu au nici măcar noțiunile elementare, fie găsim soluții să îi învățăm, noi cei care ne simțim “plini de autosuficiență”, să încercăm a găsi soluții în conformitate cu evoluția tehnologică. De la aceste gânduri, s-a născut întâi, ideea unui grup de asistenți medicali cu care să împărtășim experiența, iar mai apoi ideea unui SITE, văzând NEVOIA imperioasă de a structura informația pentru o mai facilă căutare.

6. De la nașterea și începerea muncii mele la acest Site, pentru că a fost necesară autorizarea prin Registrul Comerțului, m-am văzut nevoită să întrerup colaborarea cu asociația de îngrijiri la domiciliu, precum și activitatea de teren, dorind să mă dedic trup și suflet acestui proiect de împărtășire a experienței mele cu colegii mai tineri precum și scrierii povestioarelor ce ne hrănesc sufletele atunci când vorbim de interrelationarea cu pacientul in suferinta.

Te rugam, sa nu copiezi acest text!