fbpx

Latura UMANA vs Eleganta Rece

Priveam zilele acestea cu tristețe la transformările uriașe ale noii societăți de consum care am devenit. Totul se transformă de la MIC la MARE de la căldura umană a

  • farmacistei de cartier,
  • a medicului de familie care pe vremuri își cunoștea fiecare pacient cu problemele familiale,
  • sau a micuței policlinici de cartier
  • de la librarul care îți cunoștea gusturile în materie de beletristică sau
  • băcanul de la magazinul din colț

la eleganța rece, distantă și de neatins prin explozia

  • supermarket-urilor
  • multimaționalelor
  • francizelor
  • mall-urilor sau 
  • rețelelor uriașe ale furnizorilor serviciilor de sanatate.

Nu voi discuta aici despre mall-uri, supermarket-uri, multimaționale sau francize, nu este domeniul meu. Ce mă doare pe mine cel mai mult este DEPERSONALIZAREA pacientului.

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Nu spun că este rău faptul că iau naștere acești mamuți ai serviciilor de sănătate. Avantajele sunt imense:

  • Infuzie de capital care permite dotarea instituțiilor cu tehnică medicală de ultimă generație
  • Ridicarea unor clădiri construite după normele occidentale ale furnizorilor de sănătate ( clădiri spațioase, iluminate corespunzător )
  • Datorită puterii financiare pe care o au, pot oferi pachete avantajoase de servicii
  • Oferă nenumărate locuri de muncă 
  • Standardele sunt foarte crescute 

cu toate acestea, lipsește ceva: SUFLETUL. 

Totul este ELEGANT, IMPUNĂTOR și RECE.

Situație: 

Ai programare la o consultatie.
Ai ajuns la adresă.
Vezi o clădire imensă, super elegantă.
Ușile se deschid automat cănd te-ai apropiat și ai pășit în fața senzorului.
Se relevă în fața ta o incăpere imensă în a cărui fundal se înalță amenințător un obiect de mobilier care pare un fel de fortăreață. Are în medie 1,2 m înălțime, iar undeva în spate pe perete scrie mare: RECEPȚIE.
Te apropii în speranța că o fi cineva, o PERSOANĂ căreia să îi spui de ce ai venit.
Pare gol.
Te ridici ușor pe vârfuri să vezi dincolo de acel zid. Brusc o voce metalică fără urmă de inflexiuni te întâmpină:
– Buna ziua, aveti programare? Cum vă numiți?
– Popescu Maria, bâgui tu, ușor intimidată. Atunci observi acei ochi complet inexpresivi ce țintuiau monitorul ascuns sub acea fortăreață care poate s-ar putea numi birou, dacă ar avea un aspect mai prietenos și nu atât de supradimensionat.
– La cine aveți programare?
– La doctorul ….
– Ați mai fost înregistrată la noi?
– Nu, este prima oară.
– Buletinul, mormăi vocea metalică, cu ochii în monitor.
– Mă scuzați?
– Buletinul să vă pot înregistra.

În timp ce ființa – robot ce păzea reduta, tasta febril la calculator, pentru a te înregistra pe tine, privești uimită de atâta eleganță în jur. 

De jur imprejurul sălii se aflau scaune elegante din piele cu spătar înalt, ce aduceau mai degrabă a jilțuri, cu mese elegante în fața lor pe care stăteau frumos organizate pliante ale firmelor farmaceutice precum și nenumărate pliante cu pachetele de servicii pe care rețeau de sănătate le oferă. Pe doi dintre pereți trenau două plasme imense 4k ce difuzau spoturi publicitare cu pachetele și serviciile excepționale pe care le oferă instituția. Într-un colț stătea cuminte un automat de cafea în fața cărui cineva tocmai își aștepta cuminte doza. 

– Cu ce problemă? Auzi din nou acea voce metalică.
– Ăăăă…. în acel moment te uiți în jur unde pe scaunele de piele roșie, stăteau mai mulți pacienți răsfirați cu ochii în telefoane, aparent absenți. Te gândești cum să spui în mijlocul acelei încăperi cu atâta lume, că ai o scurgere vaginală care îți dă un prurit ce te înebunește?
– Doamnă, e nevoie pe formular să trec motivul solicitării consultului pentru domnul doctor.
Atunci te apleci ușor în față și cu voce scăzută îi șoptești domnișoarei motivul. Ea complet impasibilă și fără nici o reacție își continuă tastarea la calculator. 

Auzi apoi un sunet de imprimantă după care te trezești cu o foaie sub nas și un pix în timp ce ți se ordonă:
– Semnați vă rog acordul și solicitarea apoi luați loc până sunteți chemată.

Te așezi alături de ceilalți, scoți telefonul și încerci să nu faci notă discordantă, asa ca mai dai si tu un scroll pe facebook.
Când îți auzi numele pronunțat, te ridici ca din pușcă și intri în cabinetul care îți este indicat.

După nici 20 minute te afli din nou în fața fortăreței unde domnișoara din spatele calculatorului mai apasă câteva taste și îți listează din nou niște hârtii.

– Aveți aici scrisoarea medicală, un buletin de solicitare analize medicale intocmit de domnul doctor cu care reveniți mâine la recoltare, iar acum aveți de plată consultul, ecografia, probele microbiologice prelevate, iar maine plătiți analizele de sânge.
– Dar cu dl doctor când mai pot vorbi?
– Aveți pe scrisoarea medicală tot ce trebuie să știți legat de tratament, reveniți peste o săptămână pentru rezultate și control.

Părăsești clădirea cu sentimentul pregnant de DEPERSONALIZARE. 

Pentru mai multe povestiri medicale puteti accesa link-ul: Povestiri medicale

Bacteria Helicobacter Pylori

Această povestire este o ficțiune, orice asemănare cu persoane sau situații din viața reală este pur întâmplătoare !

Te rugam, sa nu copiezi acest text!