fbpx

Manual de proceduri vs Formare continua

Cineva mi-a sugerat la un moment dat sa fac un manual de proceduri. M-am tot gandit la acest aspect si am realizat cat de inutil ar fi in lumea asta in permanenta schimbare. Daca ar fi sa fac asa ceva ar dura luni sau chiar ani. Pe cand ar fi editat si tiparit deja ar fi de-a dreptul depasit de noutatile care apar in domeniu de la zi la zi. 

Parte din ce se invata acum la scoli, din vechile carti cu proceduri, au fost devansate de multe alte desoperiri în materie. Cand cei care acum invata si ajung sa profeseze realizeaza ca nimic nu este asa cum am invatat din manuale. Bolile devin din ce in ce mai complexe, materialele folosite sunt tot mai performante, viata microorganismelor ce ne invadeaza este intr-o permanenta adaptare si ne forteaza sa adaptam medicamentele la nivelul lor de agresivitate.

Elevii care ies de pe băncile școlii ar trebui să stăpânească noțiuni cel puțin elementare cum ar fi :

  • diferenta intre o solutie aseptica una degresanta sau un hemostatica
  • sa recunoasca fazele unei plagi cronice ( necroza de infectie, fibrina, granulatie sau epitelizare )
  • care sunt analizele de rutina pentru evaluarea functiilor celor mai importante organe ( ex: pt ficat – TGO si TGP, pt rinichi – Creatinina si Ureea, pt tiroida – TSH si FT4 etc )
  • ce inseamna un profil lipidic-glucidic
  • cum se abordeaza o vena sa faca diferenta intre o vena permeabila si una rigida
  • care este mai potrivita pentru un abord in functie de situatie si de ce urmarim sa executam
  • sa diferentieze un sumar de urina de o urocultura
  • un coproparazitologic de o coprocultura
  • o comunicare cât mai elevată si empatică cu pacientul ( chiar in seara asta am auzit o colega adresandu-se la domiciliul unei paciente, cu apelativul de “batrana” )
  • cum se ține seringa în mână pentru diversele tipuri de puncționăriți
  • și nu în ultimul rând terminologia specifică acestui domeniu ( colecistul nu este “fiara” sau pe pacient nu îl doar “apendicita”, ci apendicele …. )

Ce ne ramane in acest caz de facut pentru a evolua din punct de vedere profesional?

Parerea mea este ca in primul rand ar fi necesar sa fii un bun observator, sa anticipezi si sa iti pui mereu intrebarea: “ce se intampla daca…”. Sa inveti totul din mers, sa iti upgradezi informatia in permanenta si sa te pastrezi deschis la nou. Sa te stradui in permanenta sa impartasesti si celorlalti din informatia acumulata, chiar cu riscul de a primi o palma de la cei care au senzația că s-au născut învățați.

Daca pana ieri recoltam VSH pe Citrat de Na si acum apar aparate care fac aceasta citire de pe EDTA e bine sa ne pliem acestor schimbari, daca pana ieri administram cu seringa cu ac, acum avem microperfuzoare de diverse dimensiuni si le putem adapta in functie de ce avem de facut. De ce sa avem aerele de autosuficienta si sa consideram ca suntem toba de informatie si ca nu mai avem nimic de asimilat? In fiecare an lucrurile evolueaza. 

Pentru orice produs nou aparut e suficient sa citim indicatiile producatorului si avem deja baza pentru utilizarea lui ( producatorul stie exact pentru ce a perfectat acel produs ), iar din momentul utilizarii incepem sa fim buni observatori si sa vedem daca se pliaza pe nevoile noastre, avand grija mereu sa punem mai presus de orice SIGURANTA si CONFORTUL pacientului. 

Un exemplu concludent in acest sens, in medicina de urgenta este Bone injection gun. Un dispozitiv inovator, de fixat un trocar direct pe os ce permite perfuzarea rapida a unui pacient in soc hipovolemic ( in cazul unui accident sever de exemplu, cu pierdere masiva de sange si la care venele sunt perfect colabate ).

Această povestire este o ficțiune, orice asemănare cu persoane sau situații din viața reală este pur întâmplătoare !

Te rugam, sa nu copiezi acest text!