Povestiri medicale 

Din nou o zi aglomerată la cabinet. Eram deja decalați cu 20 minute, motiv pentrun care ieșeam frecvent să liniștesc pacienții în așteptare. Unii au venit neprogramați, ca urgență zic ei ( dacă o nevralgie ce trenează de două săptămâni se poate numi urgență ), alții au sosit cu jumătate de oră mai repede, iar alții așteaptă cuminți ca cel din cabinet să își termine lunga poveste începută din 1900 toamna și care, consideră dânsul, că în întregime de la naștere și până în prezent are o relevanță majoră pentru diagnosticarea  acestui episod de gastrită.

Pacientul programat la 10:30, un vâsrstnic de aproximativ 84 ani, era prezent deja de 15 minute și la fiecare ieșire a mea se ridica semnificativ de pe băncuță, sprijinind tocul ușii. 

De fiecare dată procedam la adresarea unor rugăminți de a lua loc și aștepta cuminte până îl chem. L-am rugat chiar să își pună ochelarii și să consulte programatorul afișat pe ușă pentru a se asigura că am luat pacienții în ordinea programată, să nu aibă nici un dubiu în acest sens.

Cu ceva ani în urmă am implementat acest sistem de programare și afișare al pacienților pe un programator pe ore și minute, pe care îl afișez în fiecare dimineață la începerea programului. Mi-am spus că acest sistem va da un oarecare confort pacientulu, că nu sunt confuzii sau acordarea de favoruri deliberate.

Cu toate acestea unii încă mai aveau suspiciuni că invitam înăuntru pacienți care nu erau pe listă. Astfel încât, mi-am adoptat încă un obicei: la fiecare ieșire din cabinet, când conduceam pacientul spre ieșire, le citeam celor din sala de așteptare, numele și ordinea în care vor fi primiți, iar celui pe care îl invitam în cabinet îi pronunțam numele complet, tare și răspicat pentru a mă auzi cei care mai așteptau pe hol.

Revenind la pacientul în etate, acesta după a doua mea ieșire, când din nou am apelat la înțelegerea dânsului de a lua loc, a devenit complet agitat arătându-mi ceasul:
– Eram programat la 10:30. Voi întârzia la masă, îmi spune cu adânc reproș, în privirile dezaprobatoare ale celorlalți, care necunoscând pacientul, nu vedeau decât un bătrânel tremurând, căruia i se face o mare nedrepate. Probabil se mai gândeau că va da și în te miri ce criză de hipoglicemie din cauza “neprofesionalismului” nostru.
– Domnul C., este 10:35, ne cerem scuze, ne-am decalat puțin, dar imediat ce vă vine rândul, vă invit înăuntru.
– Dar o să pierd masa, încercă să mă șantazeze emoțional, în privirile tot mai dezaprobatoare ale celorlalți.
– Vă rog să vă liniștiți. Știți bine că numai de la 11 se deschide Cantina Primăriei unde luați dumneavoastră masa, iar aceasta se servește până la ora 16, având regim de autoservire.

Vădit nemulțumit de demolarea planului de “șantaj” emoțional în urma căruia spera să obțină vreo facilitate de a fi luat în fața celui dinainte, s-a așezat resemnat pe băncuță.

În sfârșit, pacientul nostru este invitat în cabinet. Este un pacient cu patologie multiplă: cardiopatie ischemică cronică, fibrilație atrială, ateroscleroză cerebrală, hipertensiune arterială, arteriopatie periferică, bronhopneumonie spastic obstructivă și multe altele mai puțin importante.

În timp ce îi scot fișa, acesta începe să îi spună d-lui doctor motivul vizitei. Dorea să meargă de urgență la un medic dermatolog mai profesionist decât cel care l-a consultat aici în policlinica privată. Acesta i-a dat doar un antibiotic și nu a pomenit nimic de ciuperca lui de la unghie și vrea să rezolve neapărat această problemă. 

– Dar de ce v-a dat doamna doctor antibiotic?
– Pentru unghie, dar mă nemulțumește că nu a zis absolut nimic de ciupera de la picioare. Eu mă fac deja de ceva vreme cu Exoderil la picioare și doamna doctor nu a zis nimic legat de asta.
– Dar totuși, pentru ce v-a dat antibioticul când ați mers la dânsa? De fapt, de ce ați solicitat consultut dermatologic atunci când v-a dat antibioticul?

A trebuit să intervin pentru că am realizat că era o poveste fără sfârșit, iar dacă permiteam se închidea și Cantina Primăriei și șeful, tot nu afla motivul.

– A avut un panarițiu, dl doctor. Eu m-am ocupat după consult să îl pansez pe domnul C. și să îi aplic tratamentul local indicat de doamna doctor.
– Aaaaa, deci așa stau lucrurile, ați primit tratament pentru panarițiu.
– Da, dar de ce nu a zis nimic de ciupercă?

Domnul C. avea o singură fixație: onicomicoza. Nu conta că abia respira din cauza BPOC-ului, nu conta că tensiunea arterială era sărită din schemă, nici că abia își purta picioarele datorită arteriopatiei periferice, problema lui cea mai supărătoare, era ciuperca.

– Știți, d-le C., îl aud pe șeful, foarte inspirat, doamna doctor a procedat exact ca la carte, a tratat problema acută, urgentă, pe care o aveați, infecția, iar cu cea cronică, cu ciuperca, trebuia să vă reântoarceți la dânsa după vindecarea panarițiului. Este ca și cum un om care se îneacă în mare, urlă că se îneacă din cauza unei crize de bilă. Oricare are fi cauza, înainte de a-l opera de colecist, salvatorii trebuie să îl scoată din apă.

Nu am putut să nu-mi stăpânesc un zâmbet. 

Toate zilele la locul meu de muncă, oricât de solicitante ar fi, pot să le depășesc cu foarte mare ușurință alături de un astfel de colaborator, cum este acest medic. Mereu are câte o glumiță rafinată care poate detensiona situația. Am învâțat de la dânsul că o astfel de atitudine și o astfel de colaborare pot face locul de muncă un loc nu numai “suportabil”, dar chiar unul în care să îți dorești să revii zilnic și să petreci jumătate din viață.

Această povestioară, le este dedicată dragilor noștri pacienți pe care îi rog doar două lucruri: 

• TOLERANȚĂ față de semeni, atât față de noi cadrele medicale ( care încercăm să îi ajutăm cum știm și ne permite situația mai bine, chiar căutăm soluții pentru a le creea confortul necesar în soluționarea problemelor ), cât și față de problemele celorlalți: nimeni nu vine la un cabinet medical pentru că are un hobby în a sta printre oameni bolnavi. Toți cei care se află acolo au o problemă medicală și speră să le fie rezolvată cât mai repede cu putință.
• PRIORITIZAREA problemelor medicale! Vă rog frumos din suflet, nu mai urmăriți toate reclamele la medicamente, crezând că acestea vă rezolvă toate problemele pe care le aveți. De multe ori un diabet zaharat, o hipertensiune arterială sau o dislipidemie, te poate doborâ complet asimptomatic. Sunt boli GRAVE și TĂCUTE care nu dau semnale, decât atunci când este mult prea târziu. 

Pentru mai multe subiecte medicale puteti accea link-ul: Articole

Discleimer

Informațiile disponibile pe acest site (text, video, imagini) au exclusiv rol educațional și informativ. Ele nu constituie și nu pot fi interpretate ca sfat medical, diagnostic, tratament, indicație terapeutică sau protocol profesional.

Pentru orice problemă medicală, simptom sau decizie privind îngrijirea unui pacient, este necesară consultarea unui medic sau a unui profesionist autorizat.

Materialele prezentate pe acest site nu reprezintă formare profesională oficială și nu substituie ghidurile, protocoalele sau procedurile medicale oficiale. Conținutul reflectă experiența educațională și practică a unui asistent medical instructor și are rol exclusiv informativ.

Simulatoarele și kiturile de practică prezentate pe site au exclusiv rol didactic și sunt destinate exersării procedurilor medicale în scop educațional.

Informațiile prezentate nu trebuie utilizate pentru realizarea procedurilor medicale asupra unei persoane reale fără pregătirea profesională corespunzătoare și fără respectarea protocoalelor și reglementărilor aplicabile.

Utilizarea informațiilor de pe acest site se face pe propria responsabilitate.

Prezentările de caz sunt modificate și anonimizate, iar orice asemănare cu persoane, situații sau evenimente reale este pur întâmplătoare. Conținutul respectă principiile protecției datelor personale și protejează identitatea pacienților.