Tratarea ranilor – Tratamente la domiciliu – Pansamente – Escare
Si ca sa le dau CONFORTUL celor care spun ca nu poti face nimic in anumite situatii, mai jos va postez un caz depasit terapeutic.
Pacient 92 ani, dementa, in luna decembrie ( a unui an ) i se abolesc: deglutitia, mictionarea, vorbirea in urma unor AVC minore repetitive.
Ramane la pat in grija sotiei de 86 de ani, greu deplasabila ( cu cadru ) care refuza orice mobilizare al dansului intr-un centru medical. Exprimare ad-literam: “vreau sa ii dau sansa sa moara in casa lui”. ( imaginea de mai jos arata pacientul cu cateva zilea inainte de evolutia spre Exitus )
Sotia, refuzand internarea sau institutionalizarea intr-un centru de varstnici, ma solicita sa ii acord suport pe perioada evolutiei spre Exitus.
Dupa cum vedeti in prima faza ( imaginea de mai jos ) am incercat curatarea necrozei maleolare ( singura aparuta in acel moment ), insa cand am realizat ca nu mai era aport sanguin in periferie am procedat doar la aseptizarea zonelor, mentinerea uscata si la protejarea zonelor de presiune, insa din pacate nu aveau pe nimeni, nu avea saltea antiescara, ii ajutau vecinii cu cele trebuincioase si eu cu pansatul o data in zi, atat reuseam sa ajung pe la dansii.
Am dus de la mine materiale de pansat, ei neavand posibilitatea sa se deplaseze sa procure si nici potential financiar.
Am folosit dupa cum vedeti la maleola bandaj vatuit aplicat peste compresele sterile si fixat cu plasa stulpa.
Am procedat astfel datorita lipsei saltelei antiescare si a resurselor umane care sa ii ofere mobilizarea la doua ore, insa a fost complet inutil.
Cu fiecare zi cand ajungeam la ei, mai apareau alte zone necrotice. Puneam perne pe toate zonele, insa vecinii veneau sa il mai schimbe inca o data pe langa toaleta si schimbarea pe care o faceam eu cu ocazia executarii pansamentului ( pentru ca dragii mei, asistenta medicala inseamna TOT cand vrei sa ajuti, inclusiv treaba de infirmiera ), asa ca pernele dispareau si il gaseam tot in aceeasi pozitie.
Dupa cum vedeti la maleola a ramas stationar, datorita ingrijirilor, insa au aparut zone de presiune pe partea latero-externa a plantei ( laba piciorului ), apoi pe gamba, apoi pe sold si in final au fost zeci de zone necrozate.
Nu se mai alimenta, iar de hidratat il hidrata sotia cu lingurita cat putea si dansa.
Chinul a durat doua luni pana a ajuns ca in ultima imagine. 😢
Deci DA, colegii carcotasi care imi spuneti ca de-aia se trimit acasa pacienti cu escare, e adevarat ca sunt si situatii depasite terapeutic, insa stiti bine ca eu nu ma refer la acestea, ci la acele situatii in care pacientul vine integru la spital si pleaga bombardat de ele, cu atat mai mult cu cat pacientii se alimenteaza, hidrateaza si cu atat mai mult cu cat in spital e o armata de oameni: infirmiere, asistenti, rezidenti, medici.
Nu cred ca i-ar pica mainile niciunuia dintre cei mai sus mentionati sa ofere ingrijire, facand preventie prin mobilizare pasiva pentru ca e o echipa acolo si se pot delega sarcinile.
In cazul de fata nu avea cine sa o ofere. De regula daca am familii cu apartinatori, ii invat pe acestia cum sa faca mobilizarea si estomparea zonelor de presiune prin aplicarea de perne in locurile expuse, insa in aceasta situatie a fost imposibil.
Da, sunt si situatii extreme si depasite de orice posibilitati, dar noi trebuie macar pe cei care au sanse sa incercam sa le crestem aceste sanse si nu sa le retezam din start.
Pentru mai multe subiecte medicale puteti accea link-ul: Articole
Cumpără Kiturile de Practică !!!
👉 Am lansat shop-ul NU rata reducerile intra accesând imaginea de mai jos👇👇👇
