fbpx

Ce mai inseamna COMPASIUNE in zilele noastre?

Plecand de la definitia COMPASIUNII data de Dalai Lama care ne spune ca:

„Compasiunea este dorința de a-i vedea pe ceilalți eliberati de suferinta”

vreau sa va lansez din nou o discutie cu noi insine, si de ce nu si intre noi, asteptamnd comantariile voastre, ale cititorilor, la aceasta postare de pe grupul de asistenti medicali pe care il administrez si pe care il gasiti aici: Asistenti Medicali – Cazuri, Manopere, Tehnici

  • Cum ajunge un cadru medical delegat cu prescrierea medicatiei in terapia durerii din faza terminala, sa afirme ca citez: „inca pacientul nu este la nivelul la care sa primeasca morfina”, chiar si in cazul unor pacienti care afirma obiectiv ca durerea lor pe o scala de la 1 la 10 se afla la nivele 7, 8, 9 ?
  • Cum poti ca OM si cu atat mai mult in calitate de terapeut sa afirmi ca stii mai bine ce simte pacientul decat el insusi, stiind ca fiecare are o toleranta diferita la durere: unii pentru un rosu-n gat fac circ, incat ai impresia ca sunt pe moarte, in timp ce altii ii poti opera pe viu si nu scot un sunet ! Desigur NU administrezi morfina la un rosu-n gat, dar nici nu te uiti cum sufera un pacient cu determinari secundare diseminate ( metastaze ) pe considerentul ca simuleaza !
  • Cum poti executa o procedura la insistentele apartinatorilor care din dorinta egoista de a-i mai tine inca o zi si inca o zi in viata, insista ca acestia sa fie perfuzati pentru a mai deschide o data ochii, a mai da ochii inca o data cu CRUNTA realitate a DURERII si a NEPUTINTEI, stiind ca terapeut ca pacientul este demult plecat ( mai ales cand ai in fata rezultatele investigatiilor care iti arata determinari secundare diseminate si vezi efectiv ca pacientul este O DURERE si o masa de carne in descompunere ).
  • Cum e posibil sa procedezi la manopere pe care tu personal nu le-ai experimentat, nu sunt legiferate in tara ta, dar ai auzit de la altii ca functioneaza ( vorbim aici de perfuzia subcutanata cu ser fiziologic care se administreaza cu o rata de 250 ml/24 ore ). A incercat cineva vreodata sa isi perfuzeze SUBCUTANAT ser fiziologic? Stiti ce simte pacientul, inainte sa faceti asta? ( Eu personal am incercat si m-am oprit dupa primele picaturi, iar daca cineva mi-ar aplica o astfel de manopera si as avea capacitatea in acea faza terminala, m-as ridica si l-as bate MĂR ). Cica, e o practica pentru cei in faza terminala cu disfagie si ca dupa 24 de ore mai deschid putin ochii, DE CE ? De ce ai vrea sa il faci constient de DUREREA care nu se mai termina?
  • Pe vremuri dragii mei, si chiar si acum in spitalele care ÎNCĂ se mai respectă si mai au potential financiar sa mentina pacientii in faza terminala, ii sedeaza si ii mentin in COMĂ INDUSĂ pe perioada trecerii pentru ca este INUMAN sa ii tii constienti de toata GROZAVIA DURERII.
  • Haideti sa va intreb: care dintre voi vreti sa muriti privati de posibilitatea de a o sfarsi cu DEMNITATE?
  • Si in final, dragii mei, parerea mea, desigur e doar a mea ( iar in comentariile pe care ma astept sa le faceti de BUN SIMT, nu voi interveni in nici un fel pentru ca RESPECT parerea fiecaruia, chiar daca nu sunt de acord cu ea ), parerea mea este ca MAREA TRECERE este actul final al piesei asteia pe care o jucam cu totii, numita VIAȚĂ, iar noi semenii care asistam la actul final al acestuia, avem OBLIGATIA MORALA sa ii usuram TRECEREA, folosindu-ne de toata priceperea noastra si nu „sa ii mai infigem cutite in spate” ca sa vedem cum reactioneaza si sa analizam de pe margini cu sange rece sau cu o falsa compasiune „uite saracul, si-a mai deschis o data ochii”

Cei care au citit SHOGUN, poate isi amintesc cum a inceput romanul cu acea scena de groaza in care un samurai care a prins in captivitate un echipaj de nava britanic, lua pe rand cate un membru al echipajului, il lega fedeles si il introduce intr-un ceaun urias in care adauga apa pana in gat si aprindea focul sub ceaun. In momentul cand focul se intetea si incepea sa urle, se ducea si infigea o furca in carnea lui sa vada cat s-a fragezit, iar cand acesta isi pierdea constienta oprea focul pana isi revenea si apoi o lua de la capat. Facea asta o noapte intreaga pana britanicul murea in suferinte crunte. Oare vedeti vreo similitudine cu ce se intampla AZI cu unii pacienti carora ii trezim la chinurile groaznice dupa bunul nostru plac? Dar ATENTIE – romanul descria societatea japoneza, a samurailor din secolu XVII, noi ce scuza avem in secolul XXI ?

Pentru mai multe subiecte de acest gen puteti citi accesand si sectiunea de pe site prin link-ul: Subiecte medicale

Informația din text nu se poate aplica fără indicația medicului. Pentru orice problemă de natură medicală vă rog consultați medicul !

Te rugam, sa nu copiezi acest text!