✅ Păstrează-te informat‼️
✅ Ia atitudine‼️
Rămâi în viață‼️

Subiecte medicale – Accident vascular cerebral AVC

Aseara am aflat ca “judec” colegii. Haideti sa va spun in ce context:

Luni ora 20:30 suna telefonul, observ ca e o pacienta varstnica de care am grija uneori pentru ca tot face edeme la membrele inferioare si i se deschid ulceratii. Medicul ei de familie m-a contactat pentru prima data si mi-a dat-o in grija pentru ca nu are pe nimeni in tara, unicul ei fecior este in Germania, iar dansa este aici in grija unei cunostinte, un barbat de aproximativ 60 de ani care se ocupa de dansa, de casa ei, casa lui, plata facturilor pentru ambii, aprovizionare, gatit, probleme medicale, tot ce este nevoie.

Mi se pare ciudat sa sune dansa la ora aceea pentru ca de regula ma contacteaza domnul care o ingrijeste. Prin mesaje imi comunica daca e ceva si trebuie sa merg sa o vad. Stie ca eu tin seminarii si nu pot vorbi intotdeauna la telefon, asa ca am convenit sa scrie. 

Raspund si o aud pe doamna G.
– Doamna Meda, sunt foarte necajita ca nu stiu ce e cu domnul C. De ieri seara nu raspunde la telefon si nu am de la cine sa aflu ce e cu el. 
– Dar unde a plecat? 
– Joi seara a chemat ambulanta ca nu mai putea urina si l-au dus, i-au pus sonda si a ramas internat. 
– Dumneavoastra cu cine ati ramas?
– Cu o vecina. Dar sambata l-au lasat pentru pastele unguresti acasa cu bilet de voie, insa am ramas surprinsa ca i-au dat voie pentru ca in momentul cand a coborat din taxi a trebuit ajutat sa urce la el in casa: i se impleticeau picioarele si abia vorbea. Duminica l-a dus feciorul vecineii inapoi la spital ca nu era bine deloc, iar de duminica seara nu mai raspunde la telefon. Oare ce pot sa fac, cum sa aflu ce e cu el?
– Stati putin, doamna G. sa incerc sa dau de niste colegi de acolo sa vad daca ne pot ajuta.

🔴➡️ Acest subiect este disponibil atat in format TEXT cat si VIDEO. Pentru vizualizarea clipului accesati butonul PLAY din imaginea de mai jos. 👇👇👇 Pentru continuarea citirii articolului text derulati peste imaginea clipului 👇👇👇

Scriu unei colege care lucreaza pe sectia respectiva unde se afla dl.C si ea, foarte draguta, desi era o seara de duminica, desi se afla acasa, ii scrie rezidentului care era in garda sa afle ce este cu acest pacient.
– Meda, pacientul trebuia băgat în sală, însă medicii s-au supărat pe el pentru că de două ori i-au spus să nu mănănce și să nu bea că trebuie intervenit, având ceva probleme de prostată mai vechi, însă el nu a fost disciplinat și de fiecare dată pe când să îl preia dimineța echipa, pacientul mâncase. 
– Mi-e foarte greu să cred asta, pentru că e unul din acei oameni disciplinați care nu ar putea gestiona două case, îngrijirea unei persoane vârstnice și toate câte le face, dacă nu ar fi disciplinat.
– Eh, n-avem ce să le facem la ăștia cu început de demență.
– Dar îți garantez că nu era cu demență. Acum două săptămâni m-a luat cu mașina și m-a dus și adus la pacienta mea. Omul chiar era lucid fără pic de pierderi de memorie. 

În acel moment mă hotărăsc să insit pe telefonul pacientului. Sun o dată. Nimic. Mai sun o dată. Nimic. După ce am sunat a patra oară, cred că cineva disperat de insistențe, răspunde la telefon și mi-l dă pe pacient pe care îl aud:
– Bla, bla bla … nimic inteligibil ….

Atunci am realizat că pacientul meu era în plină desfășurare a unui AVC ( atac vascular cerebral ). Caut în agentă numărul de telefon al chirurgului care îl operase anterior pe pacient și pe care întâmplător îl cunoșteam, și cu toate că era oră târzie am sunat, cu riscul de a se supăra pe mine.
– Bună seara dl doctor, mă scuzați că vă deranjez atât de târziu, însă pacientul nostru comun dl.C se afla internat la dvs și se pare că e în plin atac vascular: e complet afazic nu poate articula nimic inteligibil în contextul în care joi a fost internat doar cu un glob vezical.
– Da, da știu, l-am văzut joi și urma să îl bag în sală vineri sau luni, însă mi-au comunicat cei din echipă că deși trebuia să nu mănânce, a mâncat de fiecare dată, încă ne-am și supărat pe el că nu a ascultat.
– Domnul doctor, pacientul daca e afazic cu siguranță că are și scăpări de memorie sau mai cu seamă cu acestea a debutat zilele astea atacul. Dacă organul care este responsabil cu „a înțelege” este afectat, evident că nu a reținut că trebuie să nu mănânce. Eu totuși nu înțeleg dacă sâmbătă când a fost lăsat acasă nu a văzut nimeni că pacientul se împleticește la mers, deși aparținătorii l-au văzut clar că nu e ok când a ajuns acasa, totuși, nimeni nu l-a văzut nici duminică când s-a intors cu un taxi? Iar luni când au vrut să îl ducă la sală, în loc să constate deprecierea ei s-au supărat pe el și l-au certat?
– Stați doamna Meda că sun acum la spital să vedem ce se întâmplă.

… continuarea după ANUNȚUL de mai jos 👇👇👇

Acces PREMIUM

👉 Cu această Resursă PREMIUM din Programul VOCEA, ai acum acces la peste 1000 de materiale educaționale de calitate pe înțelesul tău. Click pe imagine pentru pachete 👇👇👇

Premium Acces

După 2 minute revine dl doctor cu telefonul:
– Rezidentul de gardă a mers să-l vadă, însă pacientul doarme liniștit, e ok.
– Dl doctor, am vorbit cu el acum 5 minunte și era agitat, complet afazic.
– Ok, stai că sun pe altcineva acolo să mai verifice o dată.

După alte 2 minute revine domnul doctor cu un alt apel:
– Doamna Meda, nu pot să cred: aveți dreptate. Pacientul nu vorbește are gura strâmbă deja, e în plin atac vascular. Au zis ca l-au vazut sambata ca se impleticea la mers, dar au crezut ca asa e el. Este incredibil. Stați că sun la ambulanță, la neuro și la CT să vedem ce putem face cu el cât mai repede, apoi revin la dvs.

După alte 5 minute:
– Gata am rezolvat. Vine acum ambulanța și îl transferă la neuro. Nu pot să cred. Sunt disperat doamna Meda. Efectiv nu am cu cine lucra acolo. Nu pot să fiu în o mie de locuri. De-aia ar trebui să fim o echipă, fiecare să îl completeze pe celălalt și să ne ajutăm reciproc. Nu pot să cred că nici un rezident, o asistentă care au trecut atâtea zile pe la el nu l-a văzut? Eu am vorbit telefonic cu el sâmbătă dimineața, dar nu mi-am dat seama la telefon să fie vreo problemă. Îmi pare nespus, nespus de rău de toată situația. Sper să își revină cât de repede și mulțumesc din suflet că m-ați sunat.
– Eu vă mulțumesc pentru implicare domnul doctor și pentru că ÎMPREUNĂ am putut face un bine pentru acest pacient.
– Dacă nu m-ați fi sunat nu aș fi putut face nimic, iar pe mâine Dzeu știe cum era pacientul. 

Dupa 2 zile am scris pacientului pe whasapp. Am sperat sa raspunda, dar din pacate NU. Apoi am sunat si a raspuns. Vorbea cat de cat inteligibil, dar a spus ca nu stie sa scrie pe telefon ca nu stie cum. Era internat la neuro si incepuse tratamentul din seara in care il transferasera, asa ca era ceva mai bine, dar ii sunt afectate ambele membre inferioare si mana stanga, dar ce era mai rau avea o infectie generelaizata in sange si medicii inca nu stiu de unde este, dar se fac inca analize. Mi-a spus:
– Doamna Meda, va iubesc, sunteti ingerul meu pazitor. 

M-a impresionat maxim. M-am bucurat ca, desi sunt judecata ca „ma ambalez” chiar daca nu imi e ruda, e doar un OM care nu are pe nimeni ( nu e casatorit, nu are copii ) am ales sa iau atitudine pentru ca asa mi se pare normal. Pentru ca orice ati spune voi, cei care sunteti acolo angajati in sistemul medical de stat, nu e deloc normal sa faca un pacient AVC si tot personalul sa treaca pe langa el timp de 3 zile ca pe langa o mobila si sa nu ii observe semnele de gravitate care i se instaleaza. Medicii nu au mereu timpul sa fie acolo, mai ales cand vorbim de chirurgie. NOI ca asistenti TREBUIE sa fim mult mai apropiati de pacienti, NOI ca asistenti TREBUIE sa semnalam orice modificare in starea lui de sanatate, cunoscand semenele de GRAVITATE care apar, NOI ca asistenti suntem ochii si urechile medicului.

Si ca o finalitate: DA ii judec pe astfel de colegi, daca asa numim faptul ca iei atitudine cand se intampla un lucru incorect. Societatea medicala a ajuns in impasul in care este si pentru faptul ca inchidem ochii sa nu vedem cand se comit erori pentru a fi “toleranti”. Cred ca acest cuvant este prost inteles. A fi „tolerant” cu greselile comise din nepasare si incompetenta nu inseamna „a fi un bun coleg”, inseamna „a fi partas” la nepasare si incompetenta. Cand faci asta nu esti cu nimic mai bun decat cel care a comis o astfel de eroare.

👉 Pentru mai multe subiecte medicale puteti accea link-ul: Articole

Cumpără Kiturile de Practică  !!!

👉 Am lansat shop-ul: NU rata reducerile intra, accesând imaginea de mai jos👇👇👇

Model practica punctie venoasa manuta rosu

Informația din text nu reprezintă un sfat medical, pentru orice problemă medicală vă rog consultați medicul !

Această povestire este o ficțiune, orice asemănare cu persoane sau situații din viața reală este pur întâmplătoare !

Te rugam, sa nu copiezi acest text!