fbpx

Dialoguri cu … Dementa

Pentru cei ce nu au foarte multă experiență la pacientul cu dementa, vreau să vă prezint câteva situații hilare care, aparent ar putea să ne înfurie, dar când interrelaționăm cu pacienți cu patologie psihiatrica, trebuie să învâțăm a intra în jocul acestor pentru câștigarea încrederii și compliantei lor.

Ziua 1:

– Bună dimineața, dle P.
– Ce vrei tu?
– Am venit să vă măsor o glicemie și să facem injecția.
– Da nu-mi trebuie și am mâncat deja.
– Cum ați mâncat, tocmai ce v-am trezit eu. Uitați, la glucometrul acesta nou, arată prospectul că se poate face puncționarea și din zona aceasta mai puțin dureroasă a palmei.
– Ce palmă, tu, că te pălmuiesc eu de nu te vezi.
– No bine dle P., eu vin la dvs.să vă tratez și mai merg și bătută de-aici?
– Normal, să știe toată lumea că ai fost la dl.P la tratament.

Ziua 2:

– Ce faci tu? Iară’ ai treabă cu mine?
– Desigur, trebuie să facem tratamentul. Veniți vă rog să îmi deschideți portița?
– Nu vreau.
– Ok, atunci sar peste ea, nu îmi este prea greu.
– Da ce ești nebună? Vrei să îți rupi fofoloanca? Să știi că nu ți-o plătesc ca pe una nouă!

Ziua 3:

– Bună ziua, azi trebuie să facem antibioticul intravenos. Doriți să vă întindenți?
– Io nu mă mișc de-aici de pe scaun, dacă vrei să îmi faci ceva te descurci aci, io nu mă mișc.
– Nici o problemă, dle P., pot eu să stau aplecată până vă fac injectarea.
– Și ce stai așa crăcănată, crezi că mă impresionezi? Crezi că pot veni pe la spate să-ți văd fundu’?
– Nu am cum să stau în altă poziție dacă nu vreți să vă mișcați de-aici, și nu, nu aveți cum să îmi vedeți fundu’, cel mult decolteul, dacă trebuie să stau așa aplecată.
– Și ce să văd în decolteu, tu? Alea-s țâțe? Alea-s zgrăbunțe, eventual pentru ele te poți duce la derma să ți le tratezi!

Ziua 4:

– Ce faci tu? Iară mă înțepi așa cu nerușinare?
– Păi ce să fac domnule P.? Trebuie să facem injecția.
– Da bine tu, da așa ca o blondă proastă? Ioi tu, da’ doare.
– Păi sigur că doare înțepătura, că doar e ac, încă nu am avansat atât de mult să o fac fără ac.
– Tulai tu ce blondă ești, unde mama naibii ai făcut școala, la “Ploscoș”?

Ziua 5:

– Domnule P, astăzi mergem să facem o ecografie.
– Nu vreau.
– Știu că nu vreți, dar o să mergem la cineva pe care cunoașteți, un medic cu care sunteți prieten, el abia așteaptă să vă revadă. Ați jucat mult tenis împreună.
– Da? Cum îl cheamă?
– Dr. S.
– Nu îl cunosc. Zici că el mă știe?
– Desigur.
– Înseamnă că l-am bătut măr la tenis, de-aia nu mi-l amintesc.

Ziua 6:

– D-le P. trebuie să plec, am făcut tratamentul, ne vedem data viitoare.
– Da de ce trebuie să pleci? Hai te rog mai stai și mai povestește cu mine. De ce mă lași acuma singur, eu nu am cu cine vorbi.
– Dar ce ați vrea să povestim?
– Nu știu, orice. Spune-mi o poveste că așa frumos povestești despre munca ta.
– Bine, uitați, haideți să vă spun un lucru interesant despre care am vorbit zilele astea cu colegii mei. Știți ce îneamnă “docimazia hidrostatică pulmoară”?
– Ăăăăăă nuuuu, dar tu de unde știi atâtea cuvinte interesante? Nu este deloc specific pentru “o bolndă”, mă uimești.

Pentru alte povestiri medicale de suflet, accesati link-ul:Povestiri medicale

Bacteria Helicobacter Pylori

Această povestire este o ficțiune, orice asemănare cu persoane sau situații din viața reală este pur întâmplătoare !

Te rugam, sa nu copiezi acest text!