fbpx

Insemnarile unui apartinator

Din ciclul “cum percep aparținătorii lipsa de comunicare și lipsa de profesionalism a personalului medical” vă atașez mai jos o povestioară găsită pe undeva:

 “… Aparţinători. Aşa am aflat azi la Urgente că se numesc cei care îi însoţesc pe bolnavi. Copii îngrijoraţi. Sau fraţi. Sau soţi.

Aparţinătorii au o sală de aşteptare lângă triajul de la urgenţă. O cămăruţă mică, nişte bănci. Frig. Mă gândesc cum o fi aici iarna şi ce fac aparţinătorii care nu încap dacă sunt prea multe cazuri.

Ca apartinator trebuie să fii informat, nu intri cu bolnavul până în salon, îngrijorat să vezi ce are, aşteptând doctorul să-ţi zică ceva. Rişti să afli de la cineva cu alură de şefă la menopauză (ca să discriminez) că aparţinătorii trebuie să stea la sala de asteptare. Atunci s-ar putea să afli că tu eşti aparţinătorul şi să-ţi fie jenă că n-ai ştiut din vreme, ca să nu încalci regulile.

Ieşi şi te duci în sala de aşteptare. Şi stai. Stai. Noroc că ai net pe telefon şi slavă domnului că prietenii îti scriu mult pe blog, de mai ai şi tu ce face. Mai citeşti şi-un ziar, ceva.

Între timp o doctorita care fusese mai amabilă, vine şi-ţi spune despre ce e vorba şi ce mai urmează să se întample.

Cum din 3 doctoriţe, ea a fost singura amabilă, te gandeşti dacă-i normal sau dacă e excepţia. Şi nu ştii dacă nu cumva trebuie să-i răsplăteşti amabilitatea. Dar nu, n-o faci pentru că pe perete scrie clar un nu ştiu ce articol 50 că le este interzis aparţinătorilor să încerce să influenţeze personalul medical în vreun fel. Bine, nu zicea nimic de răsplătirea amabilităţii, dar am presupus că şi asta tot la influenţă se încadra. N-o fac şi pentru că mi-e jenă să dau bani la doctor, mi se pare o jignire. Mă aştept, când ( rar) o fac, să mă refuze supăraţi de jignire. Nu mi s-a întamplat încă, dar mă aştept.

Trebuie să spun că la Urgenţe arată foarte bine. Serviciile medicale sunt mai prompte. Deşi o asistenta îi spune alteia că „băieţii” sparg seminţe şi beau cafele, în timp ce medicul aşteptă o radiografie.

I-am văzut şi eu pe băieţi. Nu mâncau seminţe, dar era o chicotelă generală pe hol, în timp ce în salon un bolnav gemea îngrozitor. Probabil că s-au obişnuit. Gemetele sunt zgomote de fundal. Iar aparţinătorii îngrijoraţi, piese de decor. Poate de asta doamna în halat grena de la triaj a ţipat la o femeie care întreba ce se întamplă cu soţul ei venit de dimineaţă cu salvarea, cel care gemea. Femeia explica speriată că de două zile n-a „iesit afară”. Doctoriţa îi zbieră: ” păi ziceţi d-nă clar, nu s-a pişat sau nu s-a căcat?”

Aparţinătorii au sala de aşteptare unde pot să stea jos. Au dreptul să aştepte, să suporte nervii personalului medical, să se îngrijoreze şi să se plângă, dar pe umărul altui aparţinător, că doar de aia e sală de aşteptare…”

Depinde de care parte a baricadei privești lucrurile ( oricum este subiectivă aprecierea din orice unghi ai privi situația ). Eu am împărtășit cu voi această povestioară găsită undeva pe un blog, sperând că apreciați, dincolo de trista situație a ambelor tabere, stilul  narativ, care este de o hilaritate incontestabilă.

Pentru alte povestiri medicale de suflet, accesati link-ul:Povestiri medicale

Această povestire este o ficțiune, orice asemănare cu persoane sau situații din viața reală este pur întâmplătoare !

Te rugam, sa nu copiezi acest text!