Povestiri medicale

… Vai de capul nostru, doamna Meda Talos…

Aseară am ieșit din autizolare. Nu am optat pentru efectuarea testului, as fi facut testul doar în cazul în care as fi avut simptome, pentru ca nu mai cred în profesionalismul și realitatea testărilor.

Am îngrijit un pacient oncologic ( cancer de prostată operat de 2 ani ) recent externat de pe secție de chirurgie oncologica (cancer gastric-stomac rezecat, splenectomie, coloecistectomie, ciroza hepatică nutritională, lichid ascitic, cu dializa în timpul acestei internări, cu detresa respiratorie pe fondul unui vechi BPOC – bronhopneumonie spastic obstructiva ) revine săracul plin de plăgi postoperatorii care erau ok.

Ne-am luptat acasă si lucrurile au decurs bine, pana la cicatrizarea completa, exceptând zona din flancul stg unde fuseseră drene. Acolo, încă era în proces de închidere, curat.

Faceam perfuzii ce durau aproape 5 ore și la care treptat s-a renunțat, evoluția fiind una bună, cu monitorizare analize săptămânal, rezultatele apreciindu-se de la o recoltare la alta, ținându-se legătură cu medicul rezident și medicul specialist gastro din ambulatoriu, cel care l-a depistat.

Este „pe oxigen” de la externare, având nevoie, pe 87 % saturație oxigen, dar cu suport ajunge la 97%! Familia procură tot ce este nevoie, cu toată bunăvoința lor, astfel ca pacientul are o evoluție bună, se alimentează singur, are pofta de mâncare, se duce la baie pentru necesități. 

… continuarea după ANUNȚUL de mai jos 👇👇👇

La un moment dat, prin salivă ( nu vomă, nu expectorație ) elimina sânge în cantitate mica. Suspectez orice, dar o iau cu cavitatea bucală ( 75 ani, proteză mobila ), nas ( pentru ca are oxigen ), are tratament cu anticoagulant ( apixabanum ) de 2 ori pe zi. Scaun normal, funcții vitale in parametri normali.

A doua zi după eliminarea de sânge în saliva și scaun negru, familia decide sa cheme salvarea, ceea ce am considerat un act normal. 

Ei bine aici începe calvarul tuturor, culminând, normal, cu al pacientului. Este izolat, făcut testul… acela. Între timp, familia tine legatura cu rezidentul, care spune sa nu cumva sa îl” deschidă”, iar medicul de spital crede ca scaunul negru e doar sânge înghițit. Se așteaptă testul și probabil decesul, alte investigații-ioc!!! 

A doua zi, dimineața, familia primește de la diverse surse, vreo 2-3 ( ce numai ei stiu cate artificii au facut sa afle informatii despre pacient ), ca e negativ și urmează sa fie transferat. Răsuflam ușurați, în sfârșit va fi tratat pentru ceea ce are cu adevărat. 

Dar nu! Spre seara vine o alta știre, ca e pozitiv!!! Și va sta în izolator, pentru ca i se cauta spital, având în față alți  60 de pacienți. 

De a doua zi eu, am rămas acasă, izolata de soț și copil si de toti restul, avand in vedere ca pacientul pe care l-am ingrijiri e dat pozitiv. Fiica pacientului, singura care îl îngrijea, la fel. 

… continuarea după ANUNȚUL de mai jos 👇👇👇

Începe sa tragă sfori, sa afle de la angajați telefonic, vești care vin astfel:
👉 infirmiera: nu are simptome, ce cauta acolo?
👉 asistentul de la salvare: mănâncă, e ok, nu are nimic, nici măcar scaun negru.
👉 pacienții: ce cauți aici, ca nu ai nimic?! 

În cele din urmă este transferat în același spital pe interne, dar pe compartiment de virusati ( îmi este silă sa pronunț boala ).

Azi, mâine trec 14 zile și pentru el! În continuare nu are simptome!

Prin intermediul unor surse, depistate de familie, aceasta afla ca în seara internării au fost 4 pacienți cu același nume testați!

Între timp se așteaptă rezultatul biopsiei de la oncologie, iar pacientul trebuie pregătit fizic și psihic pentru tratamentul specific chimo/radio…

Trist pentru mine totul! Vreau sa ajut cât pot prin ceea ce știu, unde nu știu învăț, chiar după 28 de ani, dar cu neglijenta din serviciul colegilor noștri nu ma pot lupta!

Am scris acest mesaj ca o răbufnire, sunteți suportul meu profesional, gura mea de oxigen, va respect maxim, dar nu pot vorbi” în direct”, sunt timidă, recunosc! 

Aveți acordul meu sa construiți o poveste pe acest caz, nu vreau sa fie expuși în mod evident familia și pacientul, in ziua de azi, ma tem de orice, mai ales de cei care vor sa mușamalizeze.

Update 2025 ( varianta sarcastică ):

„Era o vreme… când cancerul nu mai conta. Domnea un singur Rege: COVID!”

Se făcea că trăiam în epoca în care dacă tușeai, se întâmplau două lucruri: ori deveneai suspect COVID, ori se ruga familia pentru sufletul tău. Nu conta că aveai altceva, că erai operat, că aveai boli cronice, că suflai oxigen din butelie de ani de zile. Dacă testul decidea că ești „pozitiv”, deveneai un caz de urgență națională și erai teleportat în Împărăția Izolării, unde medicina se făcea pe bază de protocoale și hazard.

Și într-o astfel de lume, apare personajul nostru principal: pacient oncologic, supraviețuitor de chirurgie complexă, cu diagnostice cât un CV de doctorand în suferință. Dar uite că omul nostru, cu tot palmaresul lui medical, trăia, mânca, mergea la baie și avea o evoluție bună. Ba chiar și familia, cu inconștiență crasă, îl îngrijea ca să nu moară!

👉 Primul act de nesăbuință? A fost tratat acasă. Cu analize, cu monitorizare, cu medicii specialiști la telefon. Ce naivitate!
👉 Al doilea act de nesăbuință? A eliminat sânge prin salivă. Atenție! Nu prin expectorație, nu prin vomă, ci printr-un gest banal, care la vârsta lui și la starea lui de sănătate se putea explica prin alte zece mii de cauze.

Dar hei, în pandemie nimeni nu mai era interesat de explicații logice. Exista doar un singur răspuns acceptabil la orice simptom: „COVID”.

„Spitalul decide soarta: Testul înainte de orice”

Familia cheamă salvarea. O greșeală colosală. Pentru că în acea epocă, apelul la 112 nu era pentru a primi tratament, ci pentru a fi absorbit în gaura neagră a sistemului medical pandemic.

👉 Ajunge la spital. Nu i se face endoscopie. Nu i se fac investigații pentru sânge în stomac.
👉 În schimb? Se face TESTUL. Sfântul Test!
👉 Așteptăm rezultatul, că fără el nimeni nu se atinge de pacient!

Între timp, medicii joacă un joc de societate numit „Explicația inventată”:

• Rezidentul: „Nu-l deschideți, să nu vedem ce are, că poate avem surprize!”
• Specialistul: „Scaun negru? Meh, sânge înghițit, sigur nu e grav.”
• Familia: „Și dacă e totuși grav?”
• Spitalul: „Nu contează, așteptăm testul!”

„A fost negativ. O, Slavă Cerului! Nu, stai… a fost pozitiv! Cum, care test?!”

Ziua următoare vine cu marea veste: test negativ. Familia răsuflă ușurată. În sfârșit, pacientul poate fi tratat pentru boala REALĂ, nu pentru pandemie!

DAR STAȚI AȘA… ceasul ticăie… vine seara… și hop! Pacientul e POZITIV!

Cum? Nu contează! Testul zice, noi credem. Poate au testat o altă probă, poate s-a inversat foaia, poate au tras la sorți… nu știe nimeni. Dar când COVIDUL își alege victimele, nu mai ai ce face!

👉 Rezultatul? Blocare totală. Pacientul nu mai are cancer, nu mai are probleme digestive, nu mai are nici oxigen de respirat. Are doar un statut: „COVID-pozitiv”.
👉 Și unde ajunge? Într-un izolator, la coadă după alți 60 de pacienți.

Ce trebuie să știm?

• Că nu are simptome? Nu contează!
• Că a fost negativ prima dată? Nu contează!
• Că trebuie să fie pregătit pentru chimioterapie? Nu contează!

„În era COVID, cancerul era o răceală banală”

În tot acest timp, familia încearcă să afle informații despre pacient, dar spitalul e un castel medieval în care doar cine are sfori de tras primește răspunsuri:

📞 Infirmiera: „Nu are simptome, ce caută aici?”
📞 Asistentul de pe ambulanță: „Mănâncă, e ok, n-are nimic.”
📞 Pacienții din izolator: „Frate, ce cauți aici?!”

Dar stați să vedeți bomba finală: În seara internării, în spital, au fost testați PATRU pacienți cu același nume!

Ce noroc! Așa că n-am aflat niciodată dacă testul era al lui sau al unuia dintre geamănul lui necunoscut din sistem.

Între timp, se așteaptă biopsia oncologică, că omul trebuie să fie pregătit de tratamentul specific… dar hei! De ce să ne ocupăm de cancer când putem să-l ținem în carantină pentru o boală pe care n-o are?

„Și acum, întrebarea finală…”

Azi-mâine se termină cele 14 zile de izolare. Pacientul încă nu are simptome, încă are nevoie de investigații, dar măcar a fost sacrificat cum se cuvine pe altarul Pandemiei Supreme.

Eu? Izolată. De toți.
Fiica pacientului? Izolată.
Spitalul? Bine-mersi, încă mai joacă ping-pong cu teste pozitive și negative.

Și-acum, dragilor, să ridicăm paharul și să întrebăm:

👉 În vremurile în care cancerul era doar o simplă oboseală, iar COVIDUL era Stăpânul Absolut, cine a avut mai multe șanse: pacientul sau foile lui de externare?

Hai, spuneți-mi în comentarii, că eu încă nu știu dacă să râd sau să mă mut în peșteră. 🤡

Pentru mai multe subiecte medicale puteti accea link-ul: Articole

Discleimer

Informațiile disponibile pe acest site (text, video, imagini) au exclusiv rol educațional și informativ. Ele nu constituie și nu pot fi interpretate ca sfat medical, diagnostic, tratament, indicație terapeutică sau protocol profesional.

Pentru orice problemă medicală, simptom sau decizie privind îngrijirea unui pacient, este necesară consultarea unui medic sau a unui profesionist autorizat.

Materialele prezentate pe acest site nu reprezintă formare profesională oficială și nu substituie ghidurile, protocoalele sau procedurile medicale oficiale. Conținutul reflectă experiența educațională și practică a unui asistent medical instructor și are rol exclusiv informativ.

Simulatoarele și kiturile de practică prezentate pe site au exclusiv rol didactic și sunt destinate exersării procedurilor medicale în scop educațional.

Informațiile prezentate nu trebuie utilizate pentru realizarea procedurilor medicale asupra unei persoane reale fără pregătirea profesională corespunzătoare și fără respectarea protocoalelor și reglementărilor aplicabile.

Utilizarea informațiilor de pe acest site se face pe propria responsabilitate.

Prezentările de caz sunt modificate și anonimizate, iar orice asemănare cu persoane, situații sau evenimente reale este pur întâmplătoare. Conținutul respectă principiile protecției datelor personale și protejează identitatea pacienților.