fbpx

Scrisoare aniversara sefului meu

24 Februarie 2020

Dragul meu sef si prieten, stiu ca poate aceasta scrisoare aniversara te va face in primul moment sa te simti usor stanjenit, avand in vedere modestia-ti caracteristica ce te asaza mereu in spatele “reflectoarelor”, desi un OM ca tine ar trebui sa fie vizibil tuturor pentru a da un bun exemplu, mai ales intr-o societate atat de bolnava de tupeu si aroganta.

Vroiam doar cu ocazia aniversarii zilei tale de nastere sa invoc cateva amintiri DRAGI din cei 10 ani FRUMOSI in care cu blandete si ingaduinta mi-ai calauzit pasii in aceasta minunata meserie.

Nu o sa uit nicioadata, cand pentru prima data, mergand la o pacienta draga de-a noastra, am gasit-o in coma hipoglicemica. Dupa gestionarea situatiei si reantoarcerea la cabinet unde am ajuns cu lacrimile pe obraz, coplesita fiind, de situatia disperata a femeii si a sotului ei debusolat fara nici un sprijin, mi-ai zis cu blandete:

“Trebuie sa inveti acum, sa te detasezi de toata aceasta suferinta pentru ca nu vei putea prelua suferinta tuturor. Daca continui astfel, in mai putin de un an vei termina orice relatie cu aceasta meserie, iar scopul pentru care ai ales-o va fi ruinat. E nemaipomenit ca vibrezi la suferinta celor din jur, e nobil sa ajuti, dar la fel de adevarat este ca trebuie sa inveti cum sa gasesti echilibrul intre toate aceastea daca doresti sa fii de ajutor si celorlalti suferinzi pentru o perioada cat mai lunga de timp.”

Mi-am insusit la modul serios acest sfat si am inceput din acel moment sa fac “exercitii” de detasare si iata au trecut 10 ani si inca reusesc sa vibrez la suferinta celor din jur fara sa fiu daramata de aceasta si sa continuu sa pot fi de ajutor.

ITI MULTUMESC !

Imi aduc, de asemenea aminte, de modul CORECT in care ai facut lucrurile zi de zi. De dimineata in care ai venit de-acasa cu socrul pentru a-i face o examinare EKG si ECO si l-ai asezat frumos in sala de asteptare, spunandu-i sa astepte ca doar al doilea va intra, primul programat, fiind un pacient planificat cu ceva vreme in urma. M-am gandit atunci “Doamne, intr-o lume plina de pile si relatii, plina de oportunisti, TU iti aduci membri familiei cu care locuiesti in aceeasi casa si ii lasi sa astepte in favoarea pacientilor” si astfel mi-ai servit de MODEL in toti acesti 10 ani, mi-ai aratat nu numai din punct de vedere medical cum trebuie sa muncesc, ci si ce conduita integra trebuie sa am fata de pacient.

ITI MULTUMESC !

Fiecare zi de munca la cabinet cu tine era o LECTIE, dar si o relaxare, datorita acelui fin simt al umorului cu care stiai sa faci sa iesim din orice situatie cat de dificila parea. Si cu toate ca nu eram nici noi prea sanatosi, mi-ai aratat ca se poate dupa o interventie la inima sa vii a treia zi la serviciu si sa muncesti ca si cum ai fi fost in concediu si nu la spital, astfel ca oricat de bolnavi eram incercam sa ne pastram pe baricade. Nu as fi indraznit nici intr-o mie de ani sa solicit la modul serios vreun concediu medical pentru vreo banala raceala, stiind cat de stoic esti TU, insa dupa cum bine-ti amintesti, glumeam cand ma pregateam sa listez vreun concediu medical pentru vreun pacient:

“-Sa inteleg ca asta e pentru mine, sefu?

-Doamna asistenta draga, trebuie sa va straduiti mai mult, sa fiti mai convingatoare, sa târâți un picior dupa dvs, sa tusiti mai ferm, altfel nu se dau concedii disimulantilor”, raspundeai cu tonul acela șugubăț, iar din acel moment toata ziua devenea mai senina. Totul era munca si prietenie.

ITI MULTUMESC !

Si pentru ca acum dupa 10 ani a venit momentul TRIST cand drumurile noastre au ajuns la o rascruce si a trebuit sa o luam fiecare pe alta poteca, la despartire ai avut aceeasi atitudine de mare OMENIE si ELEGANTA care m-a facut efectiv sa plang. Si pentru ca o relatie atat de frumoasa MEDIC & ASISTENT este din ce in ce mai rara in zilele noastre vreau ca ea sa ramana imortalizata prin aceste randuri, dand SPERANTA celor care mai imbratiseaza aceasta meserie, sa intelega ca prin efort si implicare de ambele parti se pot construi relatii frumoase si sanatoase in interesul pacientului si echipei medicale. Astfel ca la despartire cuvintele TALE care m-au miscat pana la lacrimi au fost:

“ Îmi pare sincer rău pentru decizia ta.😥 😥😥

Sigur că hotărârea ta, pe care o înțeleg, va avea repercusiuni asupra tuturor, iar cabinetul de MF nu va mai fi același fără tine. Poate că nu-și va pierde total SUFLETUL, dar o bună parte din el va pleca cu tine. Vom merge mai departe fiindcă menirea noastră e să ajutăm omul bolnav destul de des rătăcit în jungla sistemului, sau a ignoranței. La fel vei face și tu, pe CALEA TA!

Îți doresc mult succes și SĂNĂTATE!

Am să te pomenesc intodeauna ca pe CEA MAI BUNĂ ASISTENTĂ cu care am lucrat!”

ITI MULTUMESC !

Un sincer si din inima La Multi Ani sanatosi si plini de satisfactii, dragul meu ȘEF si PRIETEN !

Pentru mai multe subiecte medicale puteti accea link-ul: Articole

 

Această povestire este o ficțiune, orice asemănare cu persoane sau situații din viața reală este pur întâmplătoare !

Te rugam, sa nu copiezi acest text!