fbpx

M-am incapatanat sa NU mor !

O zi ca oricare alta la cabinet, multă lume, mai toți agitați, urgențe, pacienți nerabdatori, telefoane care sună a disperare…
Invit urmatorul pacient. Îl privesc, parcă numele nu îl puteam asocia cu figura, deși, făcând apel la memorie, știam că numele acesta era asociat unui pacient cu cancer, dar pacientul din fața mea era plin de vigoare, chiar ușor supraponderal, cu un tonus ce bătea cu mult tonusul meu cu care mă lăudam zi de zi.

Domnul doctor îl invită să se așeze și ca de obicei, întreabă cu vocea lui plină de solicitudine :
– Ce va supără, cu ce putem să vă ajutăm?
– Nu ma supără nimic dl doctor, am venit doar să vă spun că TRĂIESC.
– Ne-am oprit amandoi și l-am privit mirați.
– Dar parcă v-ați schimbat și look-ul, din câte îmi dau seama, spuse dl doctor. Pacientul era usor supraponderal ( nu avea aspectul acela casexic al unui pacient ce se luptă de trei ani cu un cancer ) complet chel, cu barbă tip cioc, pieptănată în două ( un fel de cărare pe mijloc :)), avea un aer extrem de pitoresc și un zâmbet atât de liniștit, plin de împăcare și fericire.
– O daaa, desigur, fac tot ceea ce îmi place. Zicând acestea, scoate o scrisoare medicală și ne-o întinde victorios.
– Ce aveți aici, întreabă dl doctor?
– Este ultima evaluare care atestă că sunt bine, deocamdată. După ce mi-au descoprit acele două tumori pe colană, care mi-au fost scoase, au aparut altele pe aortă, apoi încă 8 prin tot abdomenul. Am urmat protocoalele oncologice cu acea chimioterapie chinuitoare. Când nu au mai fost vene, fiind toate arse, mi-au pus o cameră prin care au făcut administrarea, însă aceea a ieșit din piept și am fost cusut, dar locul nu s-a vindecat, astfel că am mai suferit 5 suturi ulterior pe același loc. Mergeam deja la chirurg pentru sutură, ca și cum aș merge la o cafea la Marty. Totuși, până la urmă totul s-a oprit, iar acum la ultima evaluare, dupa o luptă de 3 ani jumate, în urma unui PetCT au constatat că mai rămăseseră doar 4 tumori, dar care sunt toate moarte ( nevascularizate ). Prin urmare, medicul oncolog a spus că sunt singurul caz din spital care nu se supune nici unor reguli, că din punct de vedere statistic ar fi trebuit sa fiu mort demult, așa că la stadiul acesta mă sfătuiește să las toate aceste tumori rămase pe loc și să plec să îmi trăiesc viața cum îmi place mie. Am întrebat ce am voie să mănânc, dar a spus ca orice, atâta timp cât am luat în greutate ( revenise la greutatea dinainte de debutul cancerului ) înseamnă că nu mă mai “mănâncă” nimic pe mine, prin interior, asa că, să fac TOT ceea ce mă bucură.

Bacteria Helicobacter Pylori

Deja eram plini de entuziasm, atât eu, cât și dl doctor. În sfârșit o satisfacție uriașă pe ziua de azi, de fapt pe ultimele luni de zile.
– Sunteți un luptător, intervin și eu în discuție.
– Ooo, doamna asistentă, nici nu știți ce m-a determinat să mă încăpățânez să trăiesc.

Am ridicat mirată din sprâncene.
– Când am aflat crunta veste în urma RMN-ului și a puncției biopsice, că am aceste două tumori care se păreau a fi cu risc crescut de malignitate, eram în construcția casei noastre. M-am ambiționat să mă țin pe picioare până am terminat casa și abia apoi am mers la medic pentru a începe toate acele protocoale oncologice în vederea intervenției. De asemenea, înainte de a intra  în prima operație, medicul a spus că nu garantează nimic, se știe cum intru, dar nu se poate ști cum ies. Așa că soția mea ( a doua soție cu care construisem această casă ) m-a rugat să semnez niște documente prin care trec toate disponibilitățile financiare pe numele ei ca să nu împartă nimic cu copilul meu din prima căsătorie, să îi rămână ei și copilului nostru comun, tot. Degeaba i-am explicat că eu am obligații față de ambii copii, nu a înțeles, așa că mi-am propus să trăiesc cel puțin până așez toate lucrurile pentru amândoi copiii mei. Și am trăit, doamna asistentă. M-am încăpățânat să nu mor, dar în timp ce mă luptam cu boala, m-am luptat și cu nevasta într-un divorț care m-a lăsat “în pielea goală”. Mi-a luat TOT, doamnă: afacerea pe care o riddicasem de la zero, sumele disponibile în cont ( peste 150 mii de euro ), m-a evacuat cu poliția din propria casă pentru că am fost atât de naiv doamnă, să permit achiziționarea majorității bunurilor pe numele ei, iar acum la evacuare, mi-a râs în față spunându-mi “ai vreo dovadă că ai cumpărat tu ceva?”. Ei bine, cam asta a fost toată șarada, iar eu acum am învățat sa traiesc dintr-o pensie, atât cât este ea, dar sunt FERICIT pentru că TRĂIESC, și trăiesc liber și mă bucur de fiecare clipă, de fiecare dimineață în care îmi deschid ochii.

Bacteria Helicobacter Pylori

Eram consternați, atât eu cât și domnul doctor.
– Și-acum unde locuiți? Trăiți singur?
– Nu înțeleg ce mă întrebați? Vreți să stiți dacă am vreo femeie? De ce, cunoașteți vreuna? Să știți că nu mă interesează numai cele de peste 70 ani și cu minime coxartroze, nu cu probleme grave, că nu mă descurc să schimb scutece…:)))
– Da, doamna asistentă are agenție matrimonială, intervine domnul doctor, și îi face jocul, de-aceea a întrebat, poate vă face lipeala și vă rezolvă o a treia căsătorie. :)))

Nu îmi puteam crede ochilor și urechilor, că acest om, chinuit de boală, de războiul familial, de problemele financiare, mai are putere să fie spiritual.
– Eram curioasă dacă conviețuiți singur, dacă vă ajută cineva, am răspuns usor jenată de întorsătura pe care o luaseră lucrurile.
– Da, locuiesc în casa mea, dar cu fiul din prima căsătorie, care nu mai vrea să stea cu mama lui, iar mai nou, vine si celălalt fecior și stă mai mult la mine decât la maică-sa, se pare că și el s-a săturat de toată această situație. Oricum, doamnă, eu mă încăpățânez să TRĂIESC, iar scopul vizitei mele la dvs a fost să vă spun asta și să împărtăsesc ASTA cu dvs și domnul doctor.

Așa ni s-a încheiat ziua de azi, cu o frumoasă lecție de viață, pe care, am simțit imperios necesar să o împărtăsesc cu voi, dragii mei pacienți, colegi si prieteni. Nimic nu trebuie să ne doboare. Cu toții trebuie să ne facem un scop în viață, oricare ar fi acesta, dacă el duce în final la “încăpățânarea de A TRĂI”.

Continuarea povestirii o puteti citi aici: M-ati făcut nemuritor, doamna asistenta !
Pentru alte povestiri medicale puteti accesa link-ul: Povestiri medicale

Această povestire este o ficțiune, orice asemănare cu persoane sau situații din viața reală este pur întâmplătoare !

Te rugam, sa nu copiezi acest text!