Tratamente la domiciliu – Tratarea ranilor – Gangrena uscata 

Dragi colegi, acest articol este destinat celor ce fac îngrijiri la domicilii sau doresc pe viitor să se implice în astfel de tratamente. 

Conduita pe care eu am aplicat-o conform protocoalelor impuse pentru astfel de cazuri o să o prezint la final.

Cazul 1:

Pacient cu stare post AVC, diabetic, insulino-dependent, evident după cum arată imaginea 1, circulația periferică grav afectată atât de la neuropatia diabetică, cât și de la arteriopatie. Rezident în mediu rural, la câțiva zeci de km de o localitate de municipiu unde se află un spital.

Familia a înțeles situața, au discutat și cu medicul de familie, au înțeles că este de amputat acel picior, dar au solicitat îngrijiri la domiciliu până la final.

I s-a explicat soției că se va gangrena, iar gangrena va avansa, ducând la dureri insuportabile pentru pacient, însă soția s-a exprimat foarte “plastic”: “Vă rog faceți ce știți pentru că eu nu vreau să îi amputez piciorul. Dacă moare, să moară acasă, dar eu nu îl ciopârțesc, vreau să îl îngrop întreg.”

Cazul 2 :

Pacientă 86 ani, cu demență, fumătoare, diabetică, greu deplasabilă, prezintă plăgi la membrul inferior drept ( imaginea 2 ) care se dovedesc depășite terapeutic.

I se efectuează un Doppler arterio-venos și se constată o obstrucție arterială severă în zona poplitee ce impune amputația cu 20-30 cm mai sus de articulația genunchelui. 

Familia acceptă cu greu ideea amputației, însă când să caute un medic chirurg vascular pentru a efectua manopera constată că nu vrea nimeni să îi efectueze operația pe motiv că citez “oricum e posibil să moară pe masă”.

Sincer, pot înțelege și poziția medicilor, cui îi place să îi moară pacientul pe masă după care să se trezească cu procese de malpraxis pe care mai nou familiile au “bunul” obicei să îl intenteze instigați de toată această circotecă din mass-media.

Acest caz era unul cu potențial maxim de a se întâmpla așa ceva. 

Desigur, familia, când urletele de durere ale pacientei au ajuns la paroxism, au chemat ambulanța ( pentru a “n”-a oară ) și nu s-au mai lăsat descurajați de aceștia, insistând să o ducă pentru a-i ameliora în vreun fel durerea.Culmea, prin urgență pacienta a fost internată și i-a fost efectuată amputația exact de medicul care a spus “nu are rost pentru că oricum va muri pe masă”, acesta fiind de gardă în acel moment.

Pacienta, nu numai că nu a murit, dar s-a vindecat spectaculos ( mă refer la bontul amputat ), a mers la protezare și a mai trăit 3 ani jumate folosind proteza.

Să ne înțelegem, nu spun că a fost bine sau rău ce s-a întâmplat, eu doar prezint niște fapte de unde fiecare trage concluziile pe care le consideră. 

Cazul 3 :

Pacient 78 ani, fumător, diabetic, arteriopatie, încep leziunile de gangrenă la primul picior ( imaginea 3 ), cu dureri claudicative, atât familia cât și pacientul înțeleg situația, acceptă amputația de la nivelul coapsei, dar din pacate următorul an pe când deja pacientul folosea deja proteza, încep leziuni, de data asta mici ischemii, la nivelul celuilalt membru. 

Acesta suferă amputația și celuilalt membru de la același nivel, după care își mai trăiește încă doi ani de viață în scaunul cu rotile. Moare după acești doi ani de blocaj renal.

Cazul 4 :

Pacientă 82 ani, mă solicită familia pentru “o bubă la un deget” ( cel care acum e lipsă din imaginea 4 ). La examinare constat că pacienta prezenta stări de pierderi bruște de conștiență, piciorul era rece, cu dureri claudicative după descriere. Pacienta nu se știa cu DZ. Măsor o glicemie post-prandial, stupoare: 585.
A doua zi recoltez o hemoglobină glicozilată a cărui rezultat 12,8 impune ca pacienta să fie trecută pe insulină.

Pacienta, locuiește în mediul urban, dar într-o zonă foarte greu accesibilă ( pe un deal de unde se coboară foarte greu în oraș ), fapt pentru care refuză orice contact cu medicii.
În colaborare cu fiica și nepoatele, aducem la domiciliu medic diabetolog, care îi impune protocolul medicamentos.
Începem tratamentul la picior, dar după două zile ne lănurim deja că este depășit terapeutic și ar necesita investigații cardio-vasculare pentru a determina nivelul de la care este produsă obstrucția circulatorie. Refuzul a venit ferm, astfel încât, la insistentele familiei aducem la domiciliu un medic chirurg. Acesta explică situația.

În acel moment era doar un deget gangrenat, iar familia insistă să se încerce extirparea lui în speranța că se va opri procesul de gangrenă.
Evident nu s-a întâmplat așa, iar pacienta refuză din acel moment inclusiv tratamentul local. Familia disperată nemaiputând gestiona situația mă întreabă: “Oare dacă îi oprim insulina și celelalte tratamente nu o sa se termine odată, că nu mai putem să vedem cum se chinuie?”

Cazul 5 :

Pacient 76 ani, arteriopatie obliterantă, fumător, fără diabet, mă solicită pentru pansarea unei amputații de deget ( imaginea 5 ), dar celelalte degete prezentau și ele mici ischemii ale zonelor distale.

Familia insistă pansarea, spunând că nu s-au înțeles cu medicul cu privire la nivelul de la care a spus acesta că trebuie amputat piciorul. Medicul insista în urma angiografiei, că piciorul trebuie amputat de la coapsă, iar ei susțineau că nu se poate dacă doar degetele sunt afectate să taie tot piciorul. După lungi “negocieri”, medicul exasperat a replicat “Da ce credeți dvs. că domnul este salam să îl feliez pe bucăți? Azi un deget, mâine laba piciorului, apoi gamba și în final ajungem la coapsă? Investigațiile ne arată clar ce avem de făcut, dacă sunteți de acord bine, dacă nu reveniți când sunteți convinși și hotărâți să faceți operația”.

Astfel, pacientul și familia au dorit să mai aștepte să vadă dacă nu mai există totuși o șansă. Din păcate, exact cum a spus medicul, după 4 luni s-au hotărât pentru amputație.

Protocolul de urmat :

Dacă vă confruntați cu astfel de situații în care se refuză conduita chirurgicală, trebuie să fiți foarte atenți la:…..
Informatiile cu privire la protocol sunt disponibile ABONATILOR. Pentru abonare accesati butonul rosu de mai jos.
Pentru mai multe subiecte medicale puteti accea link-ul: Articole

Informația din text nu reprezintă un sfat medical, pentru orice problemă medicală vă rog consultați medicul !